Rănile uitate ale memoriei sub bisturiul realității | România | DW | 27.03.2020
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Ceremoniile realităţii

Rănile uitate ale memoriei sub bisturiul realității

Tragedia  de la maternitatea Giulești: șase luni cu suspendare pentru managerul spitalului și șase vieți cu suspendare pentru nou-născuții din incubatoare arși în flăcări.

După primul episod cutremurător de infecție cu SARS-CoV-2, care s-a înregistrat la Spitalul MAI Dimitrie Gerota din București, Spitalul județean Suceava, unul dintre cele mai moderne din țară, dotat cu aparatură de ultimă oră, a ajuns un focar de infecție din cauza inconștienței administrației județene și locale, dar mai ales a directorului medical Mircea Macovei, care i-a chemat pe 23 martie pe toți medicii și asistenții medicali la spital, deși până la acel moment fuseseră depistate deja 20 de cadre medicale ca purtători ai noului coronavirus. Parchetul de pe lîngă Judecătoria Suceava a deschis un dosar penal in rem, directorul Macovei a fost demis, iar Ministerul Sănătății a început o anchetă în acest caz. În prezent, peste o sută de cadre medicale de la spitalul din Suceava sînt infectate cu coronavirus. Spitalul a intrat în dezinfecție totală și își va relua activitatea pentru a trata exclusiv cazurile de Covid-19.

Gropile comune ale nepăsării

În urmă cu 10 ani, pe 16 august 2010, la Secția de Terapie Intensivă de la maternitatea Giuleşti din Capitală a avut loc o tragedie în urma căreia 6 nou-născuți din incubatoare au fost arși de vii, iar cinci au rămas cu sechele pe care le vor purta toată viața. Incendiul a izbucnit din cauza unui scurtcircuit la o priză improvizată, despre care procuratura a stabilit că personalul tehnic știa. La secția de Neonatologie anchetatorii au descoperit un afiș pe care scria: „La scoaterea ștecherului țineți de prize. Pericol de ardere a aparatelor și de electrocutare. Vă mulțumesc.“ Într-o convorbire cu un coleg, înregistrată de organele de anchetă, electricianul care făcuse improvizația îi spunea acestuia: „De când este priza nefăcută, dracu’ știe cât are și de cât este. Ce, eu țin evidența?“

Procesul celor vinovați de tragedia de la maternitatea Giulești a durat cinci ani. La prima instanță, fostul manager al spitalului, Bogdan Marinescu, a primit o amendă penală de 6.500 de lei (cuantumul e comparabil cu șpaga  pe care o primește un medic de notorietatea fostului manager în cîteva zile), iar la Curtea de Apel București instanța l-a condamnat la șase luni de închisoare cu suspendare. Cei șase nou-născuți arși în flăcări au fost condamnați definitiv la o viață cu suspendare din cauza indolenței unor cadre medicale în frunte cu acad. prof. dr. Bogdan Marinescu.

În curînd se împlinesc 5 ani de la incendiul din clubul Colectiv din București, unde o trupă rock susținea un concert la care au fost prezenți peste 300 de tineri. În noaptea de 30 octombrie 2015, clubul a ars din temelii în urma unui incendiu care a izbucnit de la focurile de artificii. Ancheta, care a urmat, a stabilit că localul nu avea mai multe avize de funcționare care ar fi trebuit să fie eliberate de autorități. Bilanțul nepăsării și al banilor murdari care au intrat în buzunarele celor obligați să controleze funcționarea legală a unor astfel de locații a numărat 64 de morți și 186 de răniți. După un an de la moartea iubitei lui în incendiu, un tînăr s-a sinucis. A fost a 65-a victimă. Nicăieri nu există o evidență a supraviețuitorilor care au avut și au nevoie de consiliere psihologică, poate unii dintre ei toată viața, sau a celor care au rămas cu boli psihice în urma celor trăite în timpul incendiului. Și niciun bilanț al părinților, fraților, surorilor care abia au putut să-și recunoască morții înfășați în cenușa de la Colectiv – iată o denumire sinistră a solidarității morții.

Reprezentanții Ministerului Sănătății, condus la acea vreme de Nicolae Bănicioiu, și secretarul de stat Raed Arafat au ascuns realitatea din spatele ușilor închise ale secțiilor de terapie intensive, unde mureau răniții în situații critice, și au asigurat rudele victimelor și populația că spitalele au toate condițiile și cei mai buni profesioniști pentru a-i trata pe cei internați în stare foarte gravă. Însă zi de zi comunicatele oficiale anunțau că au mai murit unul sau mai mulți răniți. O perioadă critică de timp, în care fiecare ceas putea să instaleze moartea, autoritățile din Ministerul Sănătății, managerii spitalelor și medicii de notorietate au încercat din răsputeri să ascundă adevărul că unele decese au fost cauzate de infectarea cu bacteriile nosocomiale din spitale.

Din momentul în care personalul medical și funcționarii din Ministerul Sănătății au renunțat la patriotismul inept și au căzut de acord că sînt depășiți de situația dramatică pe care o filtraseră prin comunicate optimiste, peste 20 de tineri între viață și moarte au fost transferați la spitale specializate din Belgia, Olanda, Austria, Israel, Germania, Marea Britanie. Pentru unii dintre ei a fost prea tîrziu. Au scăpat însă cîțiva tineri cu arsuri de peste 40% din suprafața corpului. Își trăiesc și acum coșmarul propriei vieți condamnate de timpuriu.

După tragedie, unele voci bisericești au insinuat în fața enoriașilor, în special a celor de la sate, că morții de la Colectiv și-au primit pedeapsa pentru că erau sataniști și ascultau muzică rock. Mînia lui Dumnezeu s-a revărsat asupra lor, insinuau preoții, cadelnițînd sufletele evlavioase ale sătenilor. Dar bunătatea lui Dumnezeu asupra cui s-a revărsat oare în vîlvătaia flăcărilor care au ars de vii copiii de la Colectiv? Asupra nepăsării abrutizate a funcționarilor responsabili de cea mai mare tragedie de după decembrie 1989 și a unor medici care au refuzat să-și recunoască neputința în fața morții? 

 După o zi mai lungă decît veacul

În cei 5 ani care s-au scurs de la tragedia din clubul Colectiv s-au ținut mii de concerte, spectacole, banchete, au fost organizate tabere pentru elevi, cazați la pensiuni turistice, dar nu am auzit nicio știre cum că miile de locații din țară au fost controlate de autorități și că toate funcționează în legalitate. La începerea anului școlar în curs, peste 2.000 de unități școlare și grădinițe nu aveau autorizația de funcționare împotriva incendiilor. La școlile din mediul rural nu există nici măcar electricieni care să înlocuiască o priză. Se găsesc însă în fiecare sat oameni pricepuți la toate, iar școala apelează la ei în contul unei sticle de țuică „din partea casei.“ De regulă, părinții se tem pentru siguranța copiilor lor în primele zile de școală, cînd situația este intens mediatizată, după care se așterne „normalitatea.“

După 5 ani de cînd 65 de tineri și-au pierdut viața, peste 150 au rămas cu sechele fizice, iar un număr necunoscut dintre cei care au fost în mijlocul flăcărilor sînt acum pacienți ai secțiilor de psihiatrie, Senatul a adoptat la începutul lunii februarie un proiect de lege inițiat de mai mulți parlamentari din PNL, USR, UDMR, PMP care vine în sprijinul victimelor de la Colectiv. Conform acestei iniţiative legislative, victimele vor beneficia de tratamente medicale gratuite pe întreaga durată a vieţii. Ministerul Sănătății va suporta toate cheltuielile pe o perioadă nelimitată, în ţară şi străinătate, atât în spitalele private cât şi în cele de stat, la medici şi terapeuţi independenţi, în regim ambulatoriu sau cu internare şi în orice altă formă.

De ce atît de tîrziu? O explicație plauzibilă este aceea că memoria politicienilor s-a trezit odată cu apariția, mai întîi în China iar apoi în Europa, a virusului care ucide. Dar nenumărate răni ale memoriei colective rămîn încapsulate în nepăsarea clasei politice, pentru care prioritare sînt interesele personale traduse în bani negri, accederea în funcții prin relații privilegiate și nepotism și, nu în ultimul rînd, o campanie electorală continuă.