Război - acum, pace - mai tîrziu

Formula dă serios de gîndit comentatorilor. Dilema în care se află guvernul israelian este vădită: pe de-o parte Israelul nu poate asista pasiv la modul în care rachetele palestiniene ameninţă viaţa şi bunurile locuitorilor săi din sud, el are dreptul legitim de a se apăra. Pe de altă parte însă, scrie în continuare FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG pe prima pagină, operaţiunile militare ale Israelului împotriva organizaţiei Hamas în fîşia Gaza se soldează cu numeroase victime omeneşti în rîndul populaţiei civile palestiniene şi din această cauză şi cu mari pagube politice şi diplomatice. Dacă Hamas nu se va alege decît cu pierderi modice, ea va adopta, chiar aflată în defensivă, postura de învingător în ovaţiile lumii arabe. Distrugerea fizică a organizaţiei Hamas reclamă din partea Israelului o intervenţie masivă militară implicînd, reaminteşte autorul articolului, serioase prejudicii şi costuri. Amintirea lăsată de războiul din Liban în 2006 nu s-a şters încă.

O ipoteză care-l determină pe comentatorul ce-şi publică opiniile în ziarul olandez TROUW să întrevadă în actuala ofensivă israeliană în Gaza o revanşă pentru nereuşita războiului din Liban.

Un punct de vedere asemănător este enunţat şi în articolul de fond din DIE WELT: după războiul din Liban, teroriştii au crezut că Israelul ar fi slab. Această impresie se cere corectată, menţionează autorul.

Şi chiar dacă acum Israelul va învinge, distrugînd structurile organizaţiei Hamas - crede BRAUNSCHWEIGER ZEITUNG - efectul politic al bombardamentelor este negativ pentru guvernul de la Ierusalim.

Conflictul din Orientul Apropiat nu se poate fi soluţionat prin mijloace militare.TAGES-ANZEIGER întrevede în masiva ofensivă militară israeliană în fîşia Gaza expresia descumpănirii în care se află guvernul lui Ehud Olmert.

Noul război din Gaza constituie pentru SÜDDEUTSCHE ZEITUNG dovada faptului că fără o soluţionare a chestiunii palestiniene nu va fi linişte în Orientul Apropiat.

Dar deocamdată, Israelul nu este doritor de pace în condiţiile cerute de ONU iar palestinienii nu vor nici ei împăcarea. Aşa încît, după lungile zile de război soldate cu mulţi morţi în Gaza, va fi aflată o cale diplomatică inaptă să soluţioneze problemele ci doar să relipească cioburile. În cel mai rău caz scînteia războiului ar putea sări în Liban sau în Iran. Şi chiar dacă se ştie că bombele nu pot înlocui conceptele politice, în momentul de faţă ele fac acest lucru.

Fiindcă Israelul trebuie să se apere – aşa cum rezultă din glosa publicată din nou în DIE WELT, semnată de reputatul scriitor Amos Oz , laureat al Premiului Păcii acordat de Asociaţia Librarilor Germani, fondatorul organizaţiei non guvernamentale Peace Now. Scriitorul consideră că atacul sistematic cu rachete comis de palestinieni împotriva populaţiei civile din aşezările israeliene constituie o crimă de război şi o crimă împotriva umanităţii, că Israelul nu mai poate asista pasiv la suferinţa propriei sale populaţii din apropierea frontierei cu fîşia Gaza, fiind nevoit să se apere dar fără a intra în teritoriul palestinian tocmai pentru a nu face jocul organizaţiei Hamas. Amos Oz se opreşte şi asupra efectelor mediatizării imaginilor războiului, deplîngînd faptul că în timp ce asupra Israelului se fac presiuni, recomandîndu-i-se reţinere în riposta militară dată permanentelor provocări de către Hamas, organizaţia teroristă rămîne scutită de presiuni şi pentru că practic, este greu de aflat un instrument coercitiv care să-i mai modifice atitudinea. Autorul glosei afirmă:”Israelul este un stat iar Hamas,o bandă de răufăcători." Veracitatea opiniei scriitorului israelian este confirmată şi de unele reacţii ale oamenilor politici. Angela Merkel, cancelarul german, menţionează acelaşi ziar pe prima sa pagină, consideră că întreaga responsabilitate o poartă în exclusivitate organizaţia Hamas.

Starea de incandescenţă la care a ajuns conflictul din Orientul Apropiat a eclipsat alte cîteva evenimente şi teme de actualitate. De pildă, recurentul subiect al prognozelordevenite inflaţionare: criza financiară. Cetăţenii sunt însă - constată TAGESSPIEGEL - mai puţin pesimişti decît politicienii ceea ce nu înseamnă că ar fi inconştienţi. Singura monedă forte în momentul de faţă este încrederea – conchide ziarul berlinez.

Dar mai există o monedă care şi-a cîştigat încrederea în cei zece ani de existenţă - Euro. Pe cînd abia se năştea - scrie KÖLNER STADT ANZEIGER - monedei comune europene i se prezicea o moarte timpurie. Or, la cei zece ani de cînd ea există, este la fel de puternică pe cît a fost legendara marcă germană. Cei 330 de milioane de cetăţeni care trăiesc azi cu Euro, au traversat perioade de prosperitate şi de austeritate dar majoritatea lor a profitat de existenţa acestei valute forte.