PSD - aproape doi ani de viol politic in grup
5 noiembrie 2018
Intampinam ziua de 1 Decembrie mai degraba cu un sentiment de rusine. Nu o sa ne dea pace sentimentul ca ne-am deghizat pentru un carnaval, afirma prof.univ.dr. Mihaela Miroiu (SNSPA).
Intr-un interviu acordat Ziare.com, Mihaela Miroiu face o radiografie a Romaniei la final de an Centenar. "Poate va veni ziua sa intelegem ca nu suntem deloc numai victimele unei ocarmuiri rele. Ci si generatorii ei moral-politici si intelectuali".
Iar un rol important ii revine presei, pentru ca ea este cainele de paza al democratiei, "dar e foarte periculos sa fie caine turbat, un caine drogat, unul tampit sau unul pur mercenar".
Cum arata Romania la final de an Centenar?
Romania este o colectie de insule de occidentalizare, cu un singur arhipelag ceva mai extins in spatiu: Transilvania. Dar modernizarea de tip occidental, cea dorita acum 100 de ani (chiar si acum aproape 200 de ani), precum si la ceasul la care ne aflam, este tare anevoioasa.
Institutiile ei, caci acestea sunt mai importante decat tehnologia, depind excesiv de mult de oamenii care le conduc. Nu au devenit reflexe cotidiene care functioneaza relativ independent de conducatorii vremelnici. Libertatea individuala nu pare sa fie valoare suprema.
Aceasta pune in pericol forma sociala de organizare a libertatii: democratia. Pe fondul de vulnerabilitate dat de neincrederea oamenilor in institutii, mai ales in cele ale democratiei (parlament, consilii locale, guvern, chiar si mass-media), evident ca politicienii corupti profita si captureaza statul in folosul lor.
Romania democrata moderna, in care toti suntem tratati egal in fata legii si avem sanse egale sa ne dezvoltam si reprezentam propriile interese, este un ideal care nu a disparut. Mai mult, ca pozitionare politica in Uniunea Europeana este mai fezabil decat oricand in istorie.
Dar avem un talent incredibil sa il sabotam sistematic, fiindca partidele s-au cartelizat si au facut blaturi, fiindca la ultimele alegeri a prevalat contraselectia, fiindca nu avem cultura politica necesara sa alegem raul cel mai mic. Fiindca morala rationala nu este tocmai partea noastra tare.
Am ratat momentul?
Nu cred ca am ratat momentul. Cred insa ca am ratat prilejul sa privim la Centenarul trecut cu mandria ca am onorat tot ceea ce predecesorii au facut ca sa ne apropie de acest ideal.
Intampinam ziua de 1 Decembrie mai degraba cu un sentiment de rusine, de jena. Stim ca in democratie responsabilitatea se imparte intre alesi si alegatori, desigur, proportional cu puterea fiecarei parti. Stim ca, volens-nolens, am dat girul majoritatii conducatoare. Fie fiindca i-am votat. Sau fiindca nu i-am votat si astfel le-am dat implicit votul nostru.
De buna seama ca vor fi sarbatoriri: coroane, parade militare, discursuri, chermeze, hore, infratiri, muzica de fanfara. Numai ca, probabil, nu o sa ne dea pace sentimentul ca ne-am deghizat pentru un carnaval, caci in aceasta conjunctura rusinoasa nu avem cum sa traim o bucurie autentica si implinita.
Nu atata vreme cat mareata Romanie Mare este o tara in care oamenii buni, competenti, onesti si activi sunt pusi pe fuga.
Vorbeati de sansa fara precedent a apartenentei la UE. Si totusi increderea romanilor in UE a scazut, conform celui mai recent eurobaromentru. De ce?
Increderea romanilor in UE ramane, totusi, una dintre cele mai ridicate, comparativ cu alte state. Este drept, procentual a scazut. Cred ca exista cateva motive, unele care tin de o oarecare stagnare in evolutia Uniunii. Asteptarea multora dintre noi este un parcurs spre federalizare. Dar Brexitul este o lovitura.
Migratia din afara UE a contat, cel putin propagandistic, in cazul nostru, nu de alta, dar noi inca migram, nu suntem "invadati". Fondurile europene, ca instrument de coeziune si compatibilizare in dezvoltare, nu prea vin, strict din vina autoritatilor romane. Comisarul european Corina Cretu explica bine de ce anume si cat de mari sunt pierderile.
Putina lume stie sau accepta sa inteleaga faptul ca Uniunea nu este Mos Craciun si ca banii disponibili pentru dezvoltare se dau pe proiecte bine facute, onest licitate, profesional si legal aplicate. In plus, peste toate acestea se asterne un val propagandistic bine finantat care sufla vant in panzele euroscepticismului, nationalismului, anti-europenismului, extremismului.
Cine produce acest val? Desigur, cei interesati sa slabeasca si eventual sa distruga acest mare competitor: Uniunea Europeana.
Nu doar increderea in UE a scazut. Biserica a inregistrat o infrangere la referendumul pentru familia traditionala, Jandarmeria a fost lovita in plin de scandalul represiunii din 10 august, Justitia este tintita cu scandaluri care nu se mai opresc. In ce mai au romanii incredere? Care mai sunt reperele? Si ma refer in special la tinerii pe care ii vedeti la cursurile dvs.
Increderea rationala este cel mai important liant social. Spun asta pentru ca poate exista o incredere pasional-oarba, cea care duce la fanatism. Increderea rationala este, de regula, rezultatul unor experiente pozitive legate de tinerea promisiunilor si de purtarea potrivita cu statutul si rolul pe care il au institutiile, organizatiile, oamenii.
In genere, eu cred ca asteptarile oamenilor de la institutiile religioase sunt legate de relatia noastra cu lumea divina, cu propriul suflet, cu o comunitate de enoriasi, cu actele de caritate fata de semeni. De cetateni se ocupa statul. Biserica se ocupa de enoriasi.
Cand vrei sa impui cetatenilor cutume legate de statutul de enorias, ma tem ca, in lumea moderna, dai gres. Candva, in perioada de preaderare la UE, imi amintesc ca BOR avea o pozitie mult mai realista: Biserica se ocupa de integrarea sufletelor oamenilor, prin buna indrumare si indreptarea pacatelor, in Imparatia Cerurilor, nu in Uniunea Europeana. Asta e treaba statului. Inteleapta atitudine.
In privinta Jandarmeriei, nu as generaliza, fiindca astfel nu mai raspunde nimeni pentru excesele si incalcarile precise ale statutului si rolului acestei institutii. Nu Jandarmeria en gros a gresit catastrofal, ci cei care au dat ordine pe 10 august si cei care le-au executat orbeste, incalcand regula potrivit careia nu ataci civili neinarmati si pasnici.
In privinta Justitiei, asistam protestand pe model Manastirea Argesului, la un viol politic asupra statului de drept, fara precedent in istoria recenta.
Ca sa puna gaz pe focul acestei neincrederi, mass-media cauta numai si numai nodul din papura oricarui fenomen. Uneori il amplifica nepermis: incendiar, exploziv, bombardier, ca sa ma exprim in limbajul cel mai frecvent folosit in audio-vizual si presa scrisa. Nu stim inca sa livram stiri bune intr-un mod atragator. Nu stim sa cautam decat raul.
Rau cautam, rau gasim. Presa este cainele de paza al democratiei. Dar e foarte periculos sa fie caine turbat, un caine drogat, unul tampit sau unul pur mercenar.
In privinta tinerilor pe care ii stiu/vad/cunosc, ei cauta repere. Le cauta cu sete si disperare. Daca nu le gasesc in personaje si institutii reale si proxime, le cauta in fictiuni. Daca deznadajduiesc, in sufletul lor se aude un strigat: Dincolo! Dincolo!
De buna seama ca aici gresim masiv si noi, cei maturi. Nu avem dreptul moral sa le retezam optimismul si speranta. Dar asta facem, cu o voluptate iresponsabila.
Strada a obosit?
Eu detest termenul "strada". Este o forma de reificare radicala a individualitatilor protestatare. Strada sta pe loc. Nu are suflet, vointa. Nu e sensibila si nu are proiecte. Nu se revolta. Oamenii, da.
Revenind, da, ceea ce se petrece acum nu are precedent. Dragnea si camarila sa au produs o diferenta de natura in comportamentul fata de legi. Predecesorii le mai incalcau. Stiau ca o fac si incercau sa isi camufleze, pe cat posibil, faptele. Daca erau prinsi, taraganau procesele. Dar, pana la urma, admiteau ca dura lex, sed lex. Si mai mergeau si la inchisoare, ca sa isi ispaseasca pedeapsa.
Garnitura actuala are insa alta abordare: violul legislativ. Ia sa ne dam noi legi dupa chipul si asemanarea intereselor noastre, desigur, in apararea celei mai protejate minoritati din Romania: cea a infractorilor!
De la Ordonanta 13 incoace, aceasta permanenta tentativa de viol in grup asupra Justitiei ne tine pe strazi, in orasele mari si medii ale Romaniei. In acest mod am reusit sa oprim, acum se vede ca doar sa temporizam, asaltul siluitor asupra Justitiei.
Ce mijloace de lupta mai are societatea?
Imi vine in minte un model paradigmatic: protestul zilnic, timp de un sfert de ora (12-12:15), sub genericul: Va vedem din Sibiu, ajuns la data interviului nostru in a 308-a zi. Acest protest se desfasoara in fata sediului PSD din centrul medieval al orasului, sub forma unei pichetari cotidiene.
Este un protest tacut care aduna oamenii cu spirit civic din oras, inclusiv turisti vremelnici. Le este cam greu sa se mai arate la fata pe ocupantii acestui sediu. Si le este cam greu sa se poarte la nivel local, asa cum o fac la nivel central.
Daca un asemenea tip de protest s-ar replica la multe sedii PSD, ALDE, UDMR, la fel, in fata cabinetelor parlamentarilor din teritoriu, ar fi mai greu sa isi faca de cap politicienii fata cu electoratul intrupat.
Nesupunerea civica este o alta forma dezirabila. Ea ar putea sa fie practicata mai ales de catre cei care au rolul de a aduce spre calea legala deciziile politicienilor: functionarii publici. Ei ar putea refuza, in corpore, sa mai lucreze in aceste conditii. Ar trebui sa vina zilnic la birou si sa stea fara sa faca nimic, pana cand sefii lor politici revin la calea legala si constitutionala. Pana cand respecta statul de drept. Desigur, greva parlamentara intra in calcul si ea.
Imi este greu sa cred ca pana la data noastra jubiliara se vor intampla miracole. Iar aceasta neputinta ne va umili pe fiecare in parte.
AICI cititi interviul integral pe Ziare.com