Provocari teologice in epoci de Corona

Raspandirea galopanta a virusului Corona, fatal in special unui numar mare de oameni afectati de varii boli, precum si batranilor, ca si masurile draconice adoptate, in replica, de statele nationale, in raspar cu drepturile omului, cu libertatea de constiinta si religioasa si cu democratia din vremuri normale, ridica grave probleme politice, etice, filosofice si teologice. 

In dificultate e pusa, inainte de orice, imaginea monoteista a unui Dumnezeu indurator, desavarsit de bun si, totodata, omnipotent si omniscient. Impresionat de milioanele de vieti secerate de ciuma neagra, umanistul si renascentistul Boccaccio, deplangea, in final de ev mediu, "cruzimea Cerului". Teodiceea e pusa azi din nou la grea incercare. Ce e cu raul intr-o lume guvernata de un Dumnezeu si bun si bland, milos si indurator, care-si iubeste creatia? 

Dupa unii ganditori, raul ar fi doar o absenta a binelui si ar conditiona existenta liberului arbitru, pe cand Goethe propune in Faust, in siajul unor Augustin si Toma de Aquino, rezolvarea chestiunii prin ideea potrivit careia raului i s-ar fi atribuit rolul de a facilita ivirea binelui. Or, clasica viziune crestina a Divinitatii poate admite un Creator care ajuta, care ne invata sa gasim calea spre bine si care, la rigoare, pedepseste pacate, dar nu se impaca defel cu ideea unui Dumnezeu milos si atotiubitor, care nu se indura intr-o pandemie tocmai de batrani si de cei mai suferinzi dintre bolnavi.

Date fiind restrictiile severe constrangand si cultele in Europa, intru impunerea "distantarilor sociale", menite sa franeze extinderea molimei, neclarificat ramane si raportul dintre dreptul oamenilor la sanatate si la viata, pe de o parte, si nu mai putin sacrosanctul lor drept la libertatea de gandire, de constiinta si religioasa, pe de alta. Nu mai putin complex ramane raportul dintre stiinta si credinta. 

Cat ii datoreaza oare credinciosul si biserica Cezarului si cat oare sa i se dea, daca ce-i al Cezarului e tot mai neinduplecat de mult, iar al religiei parca tot mai putin? In unele tari ortodoxe, limitarile fara egal ale libertatilor din pricina virusului Corona au provocat proteste notabile. 

Societatea Studenților Teologi din Iași (SSTI) a cerut autoritatilor romane să revoce hotararea "suspendarii activităților religioase desfășurate în spații închise" care, potrivit protestatarilor, ar fi "în mod vădit disproporționată scopului de protecție a sănătății, atât timp cât preotului sau oficianților cultului nu le va fi permisă oficierea unor servicii religioase fără asistența publicului". 

In fond, potrivit studentilor la teologie, "decretul prezidențial de instituire a stării de urgență pe teritoriul României"...nu restrange ...libertatea religioasă, garantată de art. 29 din Constituția României. Iar indeplinirea ritualurilor este o componentă esențială a libertății de gândire, de conștiință și de religie, așa cum a fost consfințită prin art. 9 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care nu a fost restrânsă de-a lungul istoriei...decat "de către regimurile totalitare". Studentii ieseni de la teologie mai considera ca măsura nu trebuie și nu poate să interzică, intre celelalte ritualuri, oficierea euharistiei.

Alta e situatia in vest. In Germania, nu doar discursul rostit de Angela Merkel intru responsabilizarea si solidarizarea germanilor s-a dovedit unic in felul sau. Drept fara precedent poate fi calificata si lipsa de reactie a mai marilor principalelor culte la deciziile autoritatilor si la absenta oricarei referiri in cuvantarea cancelarei la restrictiile impuse credinciosilor si institutiilor lor crestine, musulmane si evreiesti. Or, in Germania s-au inchis bisericile, moscheile si sinagogile. 

In context, sefa executivului berlinez s-a rezumat sa admita amploarea fara egal, in epoca postbelica, a restrictiilor si a lansat un apel la intelegerea lor, la ratiunea, omenia si întrajutorarea compatriotilor ei, dar fara sa evoce problemele speciale create astfel credinciosilor. Totusi, liderii comunitatilor religioase n-au cracnit si n-au protestat. Au preferat sa se supuna, parand sa recunoasca definitiv si irevocabil autoritatea Institutului Robert Koch si sa admita, in genere, suprematia stiintei si progresului tehnico-stiintific. 

Cat de fireasca e aceasta atitudine docila si obedienta, dupa unii, prudenta, cuminte si rationala, dupa altii, in fata unei catastrofe ca pandemia generata de virusul Covid-19, care continua sa secere numeroase vieti, nu in ultimul rand in rau napastuita Italie, fiind o calamitate pe care e rezonabil s-o consideram limitabila doar prin masuri severe de protectie, precum cele elaborate cu ajutorul stiintei epidemiologilor, e o dilema pe care o vor transa, la un moment dat, credinciosii. In dezbatarea chestiunii va figura cu siguranta, intre altele, si ceea ce unii au numit "criza bisericilor", iar altii "criza crestinismului".