1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Protestele antiguvernamentale din Birmania se transformă în răscoală populară.

25 septembrie 2007

În fruntea celei mai mari mişcări contestatare din ultimele două decenii stau călugării budişti. ONU şi UE au cerut în răstimp regimului militar să evite acţiunile represive.

https://p.dw.com/p/BjYY
Imagine: picture-alliance/dpa

Această situaţie ocupă astăzi prima pagină a principalelor ziare germane. FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG consideră în context: „..frica pe care se sprijină de decenii junta pentru a se menţine la putere începe să dispară. Acest fenomen a putut fi observat în multe ţări începând din 1989, şi generalii ar fi trebuit să desprindă învăţăminte de aici. A învăţa din istorie însă, aceasta i-a suprasolicitat pe dictatorii tuturor timpurilor. Acum, dat fiind că protestele iau amploare, a apărut primejdia ca istoria să se repete din alt punct de vedere. Armata Birmaniei nu a s-a dat niciodată în lături de la oprimarea populaţiei. O soluţie sângeroasă este deci posibilă, din perspectiva guvernanţilor.”

Cotidianul TAGESSPIEGEL din Berlin comentează influenţa pe care China pe de-o parte şi occidentul pe de alta o exercită asupra guvernului militar: „Cu siguranţă, SUA şi ţările UE vor face presiuni la ONU împotriva conducătorului militar din Birmania, Than Shwe, cerând clemenţă pentru demonstranţi şi introducerea democraţiei. Americanii şi europenii supun de mulţi ani Birmania la sancţiuni. Puterea de la Yangon nu se sinchiseşte însă de presiunile occidentului, câtă vreme este sprijinită de China. Presiuni reale nu pot aşadar veni decât din partea acelora care au ei înşişi experienţă în reprimarea sângeroasă a mişcărilor democratice. La 15 ani de la masacrul din piaţa Tien An Men din Beijing, se naşte întrebarea dacă guvernul chinez ar accepta şi astăzi o astfel de brutalitate.”

Ziarul DIE WELT conchide: „În Birmania, mai mult chiar decât în China toate drumurile duc la armată. În acest împrejurări orice opoziţie implică riscuri capitale. Faptul că în fruntea mişcării de protest se află zeci de mii de călugări budişti constituie un mare noroc, fiindcă aceştia se bucură de imunitate. Uciderea lor ar provoca nelinişti şi mai mari în ţară. Călugării budişti, care nu pot fi bănuiţi că ar fi aventurieri, au pornit un experiment cu final incert.”

Schimbare de temă: Ziarul conservator austriac DIE PRESSE este de părere că invitaţia adresată Siriei de către SUA, aceea de a participa la reuniunea din noiembrie consacrată procesului de pace din Orientul Apropiat, nu are alt scop decât izolarea Iranului. Cotidianul relevă: „Iranul investeşte bani mulţi în alianţa cu Siria. Teheranul construieşte o rafinărie, o uzină constructoare de maşini, fabrici de ciment, silozuri de cereale şi o fabrică de generatoare electrice. Iar dacă SUA invită Siria la conferinţa pentru Orientul Apropiat şi îi conferă un rol la rezolvarea problemelor din Irak, cum de altfel a recomandat anul trecut şi comisia Baker-Hamilton, atunci gândul nemărturisit al organizatorilor se îndreaptă mereu şi spre Iran. Prin implicarea Siriei se urmăreşte slăbirea axei Damasc-Teheran, şi aici un rol central îi revine Israelului. Dacă statul evreu va retroceda Siriei înălţimile Golan, ocupate din 1967, atunci va întări autoritatea preşedintelui Bashir el Assad. Israelul însă se va retrage doar dacă va avea garanţii că Siria renunţă la alianţa cu Iranul. Assad este un politician care calculează totul la rece şi în acest moment, Iranul are mai multe de oferit decât Washingtonul sau Bruxelles-ul. Dar, cine ştie dacă nu cumva în noiembrie lucrurile se vor schimba?”