Pro şi contra "cameleonului"
22 iunie 2009
Jose Manuel Barroso este numit "cameleonul". Chiar dacă în patria lui, Portugalia, Barroso se plasează de partea social-democrată a baricadei, acest lucru nu-l împiedică pe actualul şef al Comisiei Europene să fie astăzi ceva mai conservator. A fost susţintătorul operaţiunilor militare americane în Irak, ceea ce nu-l împiedică însă să fie, în acest moment, un entuziasmat susţinător al lui Barack Obama.
Reprezentanţii stângii l-au considerat a fi un neoliberal, însă criza financiară a scos la iveală un şef al CE care susţine în totalitate solidele programe de stimulare economică. Abordarea lui nu este de altfel deloc străină multor politicieni conservatori. Barroso poate oferi fiecăruia câte ceva. Criticii lui se întreabă însă care sunt adevăratele sale convingeri.
Un preşedinte slab
Şefii de stat şi de guvern europeni doresc aşadar ca actualului preşedinte al Comisiei Europene, persoană cu foarte dezvoltate abilităţi de adaptare, să-i fie prelungit mandatul. Acest lucru este de înţeles. Motivul principal pentru care Consiliul European susţine candidatura sa nu este apropierea ideologică dintre Barroso şi majoritatea conservatoare a guvernelor din Uniunea Europeană, findcă Barroso este imun la ideologii. Adevăratul motiv este acela că statele membre îşi doresc un preşedinte al Comisiei Europene slab. Numai în acest fel, statele naţionale îşi pot păstra dreptul de decizie în politica europeană.
Un alt motiv pentru care Consiliul a decis să-l sprijine pe Barroso ţine de sistemul de organizare a UE. Cele 27 de state membre, ale căror interese diferă în mare parte, doresc să fie reprezentate, măcar parţial, de preşedintele Comisiei. În atare situaţie, un preşedinte cu convingeri foarte solide, ar putea, în caz de nevoie, să pună la punct o ţară sau alta.
Know-how şi limbi străine
Apoi, mai există o problemă de limbă. Pe scena politică europeană nu există multe persoane care să aibă know-how-ul lui Barroso şi care să stăpânească patru-cinci limbi străine, astfel încât să se poată adresa unei mari părţi a cetăţenilor europeni. În pofida acestor realităţi, Parlamentul European nu consimte să sprijine candidatura lui Barroso şi se opune guvernelor naţionale. Chiar dacă încă nu au candidaţi alternativi, contestatarii lui Barroso susţin că îi vor găsi. Şi totuşi, indiferent cât de salutar ar fi noul puseu de încredere în sine al Parlamentului, acesta nu va avea altă opţiune decât să-l voteze pe Barroso.
Autori: Cristian Hasselbach / Vlad Drăghicescu
Redactor: Ioachim Alexandru