Preşedintele asumă denunţarea coaliţiei cu PSD

Preşedintele Traian Băsescu a lăsat deoparte toate precauţiile asumînd deschis deciziile primului ministru. Iniţial adoptase o postură imparţială şi provocase mari emoţii lui Vasile Blaga pe care l-a considerat nepotrivit să preia portofoliul Internelor.

După întrevederea din seara de marţi cu Emil Boc şi Mircea Geoană, preşedintele declarase că numirea unui militant PD-L la Interne ar spori şi mai mult suspiciunea de fraudă electorală. A fost o declaraţie şocantă, dar care era menită să asigure măcar o aparenţă de imparţialitate.

Preşedintele Traian Băsescu a putut constata însă că amînarea unei decizii nu este o tactică favorabilă. Faptul că i-a cerut miercuri seara ministrului de Interne să demisioneze a fost o slăbiciune.

El a lăsat să se vadă că ezită să asume deschis răspunderea ruperii coaliţiei şi că nu crede nici el în motivele invocate de primul ministru. Dacă era convins că ministrul Dan Nica pune în primejdie siguranţa publică şi credibilitatea alegerilor, atunci ar fi semnat documentul de revocare încă de marţi.

Aşadar, preşedintele a semnat pînă la urmă decizia de revocare a ministrului de Interne, dar nu înainte de a lăsa să se străvadă că scopul principal al crizei guvernamentale este subminarea poziţiei principalului său contra-candidat, Mircea Geoană. Ipoteza cea mai cinică primeşte astfel o rapidă confirmare.

Preşedintele Traian Băsescu are încă destui susţinători care îi admiră fără rezerve abilitatea „machiavellică“ cu care reuşeşte să-şi destabilizeze adversarii. Dar atributul „machiavellic“ riscă să fie utilizat într-un sens foarte îngust, pentru că cinismul politic are la rîndul său nevoie de o justificare, fie într-o raţiune de stat, fie într-un scop mai înalt care vizează binele public.

Or, în cazul situaţiei româneşti, imperativul major pretinde reducerea cheltuielilor publice şi restructurarea administraţiei. O criză de guvern care ar duce la instalarea unei echipe mai hotărîte să facă reformele necesare ar justifica poate procedeele adoptate, dar nu este deloc sigur că scoaterea PSD-ului în opoziţie ar fi în avantajul reformelor.

S-a văzut clar că miniştrii PSD (atît ministrul Muncii cît şi ministrul Educaţiei) au pactizat cu sindicatele şi s-au opus unor măsuri dureroase privind reducerea cheltuielilor, dar în planul acţiunii guvernamentale au fost nevoiţi, totuşi, să adopte măsurile convenite cu FMI şi cu Uniunea Europeană.

Odată plecaţi în opoziţie, social-democraţii se vor considera însă dezlegaţi de orice răspundere şi vor avea tot interesul să declanşeze un atac dur împotriva reformelor. Vedem, de altfel, în fiecare zi că sindicatele sînt un butoi de pulbere şi nu aşteaptă decît o scînteie.

Pînă la alegeri este de bănuit că orice măsură mai hotărîtă de reducere a cheltuielilor va fi oricum suspendată, dar de la anul se va vedea cu claritate dacă manevrele politice de acum sînt sau nu acoperite de intenţii serioase.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Medana Weident