Praf și pulbere: țara în care poluatul plătește | România | DW | 14.01.2020
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

România

Praf și pulbere: țara în care poluatul plătește

De săptămâni bune, calitatea aerului din București este comparabilă cu cea din metropolele australiene afectate de incendiile de păduri. Cote alarmante de poluare sunt măsurate mai ales în nopțile de weekend.

Pe pagina Agenției Europene pentru Mediu, harta calității aerului din statele Europei este plină de puncte turcoaz, verzi, portocalii, roșii, maro sau violet. Marchează diversele niveluri ale poluării. O singură țară din Uniunea Europeană apare, pe respectiva hartă, plină exclusiv cu puncte negre, iar aceasta este România. Legenda hărții spune că punctele negre înseamnă că nu există raportări.

România este un „eșec sistemic” din punct de vedere al monitorizării calității aerului, a decretat Comisia Europeană, la mijlocul anului trecut. De altfel, România va trebui să plătească până la 400.000 de euro penalizare pentru fiecare zi în care nu se respectă normele de mediu europene, odată ce procedurile de sancționare vor fi încheiate. Însuși ministrul Mediului, Costel Alexe, recunoaște: „Nici una dintre măsurile din planurile pe îmbunătățirea calității aerului nu au fost implementate”. În loc să întreprindă ceva, oficialitățile române preferă să folosească această situație în răfuielile politice interne. De plătit vor plăti, până la urmă, cetățenii simpli. Și poluați, și cu banii luați.

România riscă sancțiuni din partea Bruxellesului și pentru gropile de gunoi care, la 13 ani de la integrarea europeană, continuă să fie un pericol ecologic major pentru sănătatea populației. Doar 20 din 68 de depozite de deșeuri aflate în atenția instituțiilor europene au fost închise sau reabilitate iar Comisia nu a primit nici o informație că Bucureștiul ar fi întreprins ceva în acest sens.

„Ups! A intervenit o eroare!”

Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului din România deține 148 de stații fixe și 11 mobile. Pe pagina oficială calitateaer.ro, săptămâni la rând, în locul hărții care are drept scop informarea în timp real a cetățenilor despre cât de poluat este aerul pe care îl respiră, se deschidea o fereastră pe care scria „Ups! A survenit o eroare!”. Între timp, harta există dar, după ce treci de diverse avertismente care îți îngreunează accesul, afli că o mare parte dintre stațiile de monitorizare nu au date suficiente pentru a raporta situația sau, pur și simplu, nu recoltează nici un fel de informații.

Ceea ce ascund autoritățile de la București, aflate sub incidența unor măsuri punitive din partea organismelor comunitare pentru nerespectarea angajamentelor asumate european, scot în schimb la iveală diverse entități private, care profită din plin de explozia fenomenului „big data” și de performanțele tot mai remarcabile ale inteligenței artificiale. Programul AirVisual, de exemplu, colectează informații de la zeci de mii de aparate amplasate în 178 de țări și le afișează în timp real pe o hartă interactivă. Inclusiv din România. Să luăm un exemplu: luni, 13 ianuarie 2020, la ora 16:30 și la ora 19, cel mai poluat loc din România era Modelu, o comună învecinată municipiului Călărași, cu o valoare de 175, conform indexului de calitatea aerului AQI (sistemul de măsurare folosit de autoritățile din întreaga lume). Tradus, acest indice înseamnă „pericol pentru sănătate”. În aceeași categorie de poluare se află și una dintre cele mai tranzitate intersecții ale Capitalei României, Perla, în zona Dorobanților – Ștefan cel Mare.

La aceleași ore, o altă aplicație, AerLive, realizată de centrul pentru politici durabile Ecopolis cu sprijinul Fundației ETA2U din Timișoara, înregistra simultan, în toate cele zece puncte de monitorizare din București, un coeficient de poluare a aerului de 100 pe o scală pe care 100 este maximul. Aplicația măsoară, începând din decembrie anul trecut, concentrația de microparticule toxice din aerul respirat (pulberi cu diametrul de 10 și 2,5 microni), monoxid de carbon, dioxid de azot și sulf.

Subiectul poluării din București a explodat în ultimele săptămâni ca urmare a semnalelor de alarmă trase de societatea civilă. Reţelele de măsurare a calităţii aerului au înregistrat, de la începutul acestui an, depăşiri de până la aproape 700% pentru poluarea cu praf.

Gabriela Firea și Liviu Dragnea (2016) (picture alliance/AA/A. Pungovschi)

Gabrielei Firea nu-i plac rapoartele independente despre poluarea masivă din București

Firea, pe urmele lui Dragnea

Nivelul critic al calității aerului și, mai ales, un tipar total ciudat al evoluției gradului de poluare au devenit subiecte de îngrijorare în zona rețelelor de socializare, înainte ca primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, să se lanseze în diatribe de imagine și să denigreze avertizorii publici, pe care îi acuză că dezinformează. În opinia edilului șef, senzorii de măsurarea calității aerului folosiți de persoanele private nu sunt omologați și, prin urmare, nu sunt relevanți. Este o mantră care apare din timp în timp în discursul celor care au probleme cu respectarea normelor și a legilor din România. În urmă cu mai mulți ani, șoferi influenți prinși de radare fixe dincolo de limita legală de viteză au reușit să obțină desființarea acestor aparate, pe motiv că în România nu există un sistem de calibrare iar radarele, ca atare, nu ar fi omologate.

Primarul Capitalei a ajuns cu discursul într-o zonă ce amintește de derapajele lui Liviu Dragnea. După ce i-a transmis ministrului Mediului – implicit tuturor celor care atrag atenția asupra poluării – să se mute din București, Gabriela Firea a lansat și propunerea ca societatea publică de căi ferate să suspende trenurile care vin spre Capitală în anumite intervale orare, pentru a evita cozile de la bariere. O sugestie cel puțin anacronică, în condițiile în care marile metropole europene introduc tot felul de facilități pentru a-i convinge pe navetiști să folosească trenurile. Sugestia scoate însă la iveală și eșecul unei administrații locale care a pierdut bătălia cu modernizarea infrastructurii de transport, pornind chiar de la absența pasarelelor peste calea ferată.

De altfel, printre marii poluatori din București sunt șantierele ale căror termene de finalizare se tot amână. Unul ar fi așa-numita „străpungere Ciurel”, care ar trebui să ușureze ieșirea spre cea mai veche autostradă a țării, A1. Un altul este reabilitarea podului Grant, care traversează numeroase străzi întortocheate ale orașului și liniile de tren ce duc în Gara de Nord, cea mai mare a Bucureștilor. În acest din urmă caz, primarul general a mințit recent că lucrările vor fi gata la un termen la care, de fapt, abia se va fi finalizat prima etapă a șantierului. În fine, un al treilea șantier de infrastructură de transport interminabil, și pe care l-au promis încheiat nu mai puțin de 18 miniștri de resort, este metroul către cel mai aglomerat cartier al Bucureștilor, Drumul Taberei.

Insistența cu care asociații și persoane civile au monitorizat derapajele periculoase ale calității aerului au alertat, în cele din urmă, și autoritățile de mediu. Prima descoperire șocantă a fost că, în Garda de Mediu, director de cabinet al șefului instituției care ar fi trebuit să sancționeze Primăria Capitalei pentru lipsa măsurilor de combatere a poluării este chiar sora primarului general. Între timp, șeful Gărzii de Mediu a demisionat. Odată cu ea a plecat și sora primarului general. În schimb, calitatea aerului din București a devenit temă de răfuială prin presă între primarul pesedist Firea și ministrul liberal Alexe.

Speculațiile care merg direct în plămâni

Pe fondul atacurilor de campanie electorală lipsesc însă măsurile concrete. Lipsesc chiar și explicațiile pentru gradul ridicat al poluării și pentru modul ciudat în care cifrele fluctuează. Unele ipoteze au fost formulate de consilierul municipal Octavian Berceanu, care enumeră, printre sursele de poluare ale Capitalei României, arderile ilegale nocturne de deșeuri și uleiuri la rampele de gunoi din jurul orașului. De altfel, senzori amplasați în preajma acestor depozite indică într-adevăr cote alarmante și asta în anumite momente, cum ar fi nopțile de weekend.

Circulă, în acest sens, acuzații greu de verificat, din cauza opacității și pasivității autorităților, conform cărora administratorii unora dintre firmele care ar trebui să incinereze ecologic reziduurile scot periodic din uz electrofiltre montate în perioada de preaderare la Uniunea Europeană. În plus, printre deșeurile distruse în mod rudimentar s-ar afla și materiale periculoase, cum ar fi resturi medicale. În lipsa unor intervenții publice, a unor măsuri concrete și unor răspunsuri credibile, toate speculațiile rămân opțiuni deschise iar modul în care sunt abordate temerile populației denotă disprețul autorităților din România față de cetățeni.