Povestea uimitoare a romanului care a "stricat" Sculptura

"A fost un intelept, muncitor, profund si responsabil. Si un om extrem de credincios. A fost un om spiritual, un antimodern ca orientare proprie. Si, in ciuda acestui fapt, lumea operei lui este una extrem de moderna, de un modernism radical", spune Pavel Susara despre marele sculptor roman Constantin Brancusi.

Povestea vietii lui Constantin Brancusi (19 februarie 1876 - 16 martie 1957) este cu adevarat uimitoare si frumos ar fi sa ne-o reamintim uneori si sa le-o repovestim celor tineri, de exemplu astazi, cu ocazia aniversarii nasterii lui.

"Am plecat de la 10 ani, pe jos, din Hobita-Pestisani. Tata era gospodar cu slugi in curte. La Craiova, am fost baiat de pravalie la restaurantul Spirtaru, din fata garii. Am stat sase ani si munceam cate 18 ore zilnic. La ceasurile trei dimineata, ma sculau birjarii cu ciocanitul codiristii de la biciusca in usa odaitei unde dormeam", povestea sculptorul despre prima plecare de acasa, citat de Adevarul.

A urmat o scoala de arte si meserii, iar in 1902 a absolvit Scoala de bellearte din Bucuresti. Dupa numai un an, pleca pe jos la Paris. Avea doar 27 de ani. Pleca pe jos pentru ca nu mai primise banii datorati pentru finalizarea unui bust al generalului Carol Davila, din cauza ca unii dintre membrii Consiliului fusesera nemultumiti de rezultat, cerandu-i sa ... micsoreze nasul si sa ajusteze epoletii.

Revoltat, a preferat sa renunte la bani. "Ar fi fost o munca usoara, dar ca de prostituata, care mi-ar fi adus cei cativa bani cat imi trebuiau ca sa-mi platesc un bilet de drum de fier pana la Paris. Dar ceva se innascuse in mine si nu am mai putut rabda. Am facut stanga-mprejur, fara nici un salut militar, spre marea panica si spaima a doctorului Gerota si dus am fost", a povestit Brancusi mai tarziu.

La Paris a fost nevoit sa lucreze ca spalator de pahare intr-un restaurant. "Am facut chiar o inventie pentru spalatul paharelor cu rapiditate. Pana la mine, se spalau in doua ape: un rand cu apa calda si un rand cu apa rece. Eu am suprimat apa rece si utilizam numai apa fierbinte. Apa fierbinte dizolva, automat, grasimile, era igienica si paharele se si uscau mai repede... Imi frigeam buricele degetelor grosolane de sculptor, dar ma resemnasem", se destainuia peste ani Brancusi, citat tot de Adevarul. Iar povestea fascinanta a vietii marelui sculptor continua si va invitam sa o cititi pana la capat.

Suna familiar declaratiile de mai sus, nu-i asa? Cati dintre romanii de azi rezoneaza cu aceste marturisiri, recunoscandu-se pe ei insisi sau macar pe cativa dintre apropiatii lor? Nu-i nevoie sa ai studii inalte ca sa te "imprietenesti" cu Brancusi, sa ii respecti valorile, sa ii indragesti opera. E suficient doar sa incerci, sa vrei.

Intentionat sau nu, prin uriasul scandal declansat odata cu desemnarea Irinei Rimes ca ambasador onorific al Zilei Constantin Brancusi 2020 ministrul Culturii a reusit sa trezeasca interesul publicului asupra unui subiect care neinsotit de un scandal ar fi trecut cel mai probabil aproape neobservat: aniversarea nasterii marelui sculptor roman.

AICI cititi interviul integral pe Ziare.com