1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Popor vegetal?

Petre M. Iancu
16 ianuarie 2018

De ce a trebuit dat afară în răstimp de un an şi al doilea premier şi aruncată ţara în haos înaintea vizitei premierului nipon? Pentru că şeful PSD Dragnea vrea toată puterea. Și o vrea acum.

https://p.dw.com/p/2quS3
Rumänien Liviu Dragnea
Imagine: picture-alliance/AP Photo/A. Alexandru

Așa deci. O țară întreagă spune că piți, secretara cu pronume și micro în priză, care dă afară polițiști onești, dar nu-și asumă nicio răspundere pentru nemerniciile ei, trebuie neapărat să plece. Premierul se pliază și îi arată pisica, cerându-i demisia. Brusc, știind cât de importantă e "decât-Dan" ca să intimideze și să amputeze proteste, șeful lor, infractorul care vrea toată puterea, aka justiția, nu doar poliția, îi smulge premierului pisica.

Apoi, fără să-i pese de protecția animalelor, nu doar că i-o arată, ci îi dă cu ea în cap, silindu-l pe șeful guvernului care se temea să întindă coarda justiției până să se rupă, să-și ia tălpășița cu coada între picioare. Ca un cățel bătut.

Dar oare de ce riscă Dragnea nu atât destabilizarea țării, de care nu-i pasă, ci o revoltă în propriul partid și, mai ales, anticipate? Nu știe că țara nu-l mai vrea? Că după ce s-a autodiscreditat brutal în două guvernări de o incompetență crasă, PSD va pierde la scor chiar și în favoarea unei liste cu găini?

Ba e edificat. Dar crede că Iohannis, din două una. Ori îi e frică de suspendare și, tiptil, va fi convins să se conformeze, docil. Ori, dacă e bărbat, va sfârși suspendat. 

Invers, Iohannis pare mai gol decât nudul unei dame ieșind din mare noaptea și constatând că i s-au furat sutienul, chiloții de baie și toate celelalte haine de pe o plajă pustie. Constituția nu-i oferă prezidentului nicio ieșire elegantă. Nici una mitocănească.

I se cere, evident, să nu desemneze un al treilea premier PSD-ist. Ori de la partidele subordonate, gen ALDE. În fond, a promis că n-o va face. Sper să se și țină de cuvânt. Altfel e "pa". Dar "pa" e și altminteri. Încât e foarte ușor să i se prezinte revendicări. Mai greu e să se depisteze soluții practicabile. Și constituționale.

Unde a ajuns? La vorba mea de acum un an. La mâna poporului protestatar și al partidelor din opoziție, cu al căror sprijin va trebui să ceară anticipate. Dar ce garanții că ele s-ar derula corect există? N-au mai fost fraudate voturi?

Ce l-ar putea oare opri pe Liviu Dragnea, care a mai furat sufragii în trecut, să se prevaleze de controlul asupra tuturor instituțiilor statului, de la Parlament, Guvern, Ministerul de Interne, Președinție (cea preluată, după o eventuală suspendare a lui Iohannis, de catre C. P. Tăriceanu) și până la CCR să-și facă de cap cu voința unei națiuni ale cărei interese a dovedit în repetate rânduri că-i sunt indiferente? De pilda când a declanșat criza guvernamentală iscată de demisia lui Mihai Tudose în chiar ajunul vizitei la București a premierului nipon Shinzo Abe? 

Și unde sunt cei 600 de mii de manifestanți de acum un an? Pentru studenți aud că nu e "fun" să iasă. Alții-s sătui de politică. Ori așteaptă, iresponsabil, ca Dragnea și PSD-ul să ducă mai întâi țara definitiv de râpă, înainte de a ridica un deget. Iar unde nu domnește lehamitea sau neghiobia și manipularea, guvernează necesitățile economice și se pleacă din țară.

S-a murit degeaba? S-a sperat și s-a luptat inutil? Se întorc românii la stadiul de popor vegetal? Sau își recuperează demnitatea și insistă să reziste?