Polonia și comemorarea Holocaustului
27 ianuarie 2025În mijlocul pădurii, la 120 de kilometri nord-est de Varșovia, indicatoare arată drumul spre un "loc de comemorare națională". În ianuarie 2025, aici este prezent din nou Michael Zev Gordon, în localitatea Szumowo, exact în locul în care bunicul său Zalman Gorodecki a fost omorât în august 1941, unul din cei 1500 de evrei polonezi uciși de naziști. Bărbatul născut în Marea Britanie a aflat despre aceste lucruri doar în urmă cu câțiva ani, din memoriile bunicii sale. Înainte nu s-a discutat deloc pe această temă în familia lui.
"Am crescut într-o mare tăcere, la fel de mare ca liniștea din pădurea asta", spune compozitorul care trăiește la Londra. Pe un deal se văd pietre care marchează groapa comună. "De când vin aici, mă simt legat de bunicul meu, deși nu l-am cunoscut niciodată", adaugă el.
La mormântul comun, fundația din Varșovia "Zapomniane" (Cei uitați) a plasat un monument funerar de lemn cu numele unora dintre victime. Din 2014, fundația caută și marchează locuri mai puțin cunoscute în care au avut loc masacre împotriva evreilor în Polonia ocupată în perioada nazistă. În pădurea din Szumowo se afla anterior o piatră memorială din anii 1970, fără informații însă despre faptul că acolo au fost uciși evrei de către trupele germane.
"Munca noastră se bazează pe informații din registrele locale, după ce administrațiile locale ne anunță pentru că vor să comemoreze victimele. Pentru că simt că există o gaură în istoria locală", explică Agnieszka Nieradko, directoarea fundației Zapomniane. Organizația este apropiată de Comisia rabinică pentru cimitire evreiești din Polonia.
Polonia ca scenă de desfășurare a Holocaustului
Execuțiile în masă prin împușcare și pogromurile împotriva evreilor au început imediat după invadarea Poloniei de către Germania nazistă în 1939. Din iunie 1941, după ce Germania a atacat Uniunea Sovietică și teritoriile sub ocupație sovietică din estul Poloniei, trupele germane și ajutoarele lor locale au comis un val masiv de masacre împotriva evreilor, la care au participat uneori și vecini polonezi ai victimelor.
În Polonia ocupată au fost înființate lagăre germane de exterminare ca Auschwitz, Treblinka, Sobibor, Belzec, Kulmhof, Majdanek. Din cei aproape 3,5 milioane de evrei polonezi înainte de 1939, doar câteva sute de mii au supraviețuit Holocaustului - majoritatea doar pentru că au fost deportați de Stalin în Siberia în 1940 și 1941.
După 1945, statul comunist a preluat proprietățile evreilor, iar accentul a fost pus pe victimele poloneze ale războiului. Holocaustul a jucat un rol secundar, deși cinci milioane din cei șase milioane de evrei uciși în Holocaust au murit pe teritoriul polonez. Trei milioane dintre ei erau cetățeni polonezi.
Numărul victimelor poloneze care nu erau evrei s-a ridicat la aproximativ două milioane. Timp de decenii, toate victimele au fost incluse în categoria "cetățeni polonezi". Abia după schimbarea de regim din 1989 nu mai este tabuizată istoria evreilor polonezi.
Auschwitz - un simbol nu doar pentru evrei
Piotr Cywinski, director al Muzeului Auschwitz în apropierea localității poloneze Oswiecim, vede o creștere a interesului privind istoria Shoah. Recordul a fost atins în 2019, când muzeul a fost vizitat de 2,4 milioane de persoane. "O mare parte din vizitatori sunt tineri, iar profesorii care îi însoțesc au vizitat muzeul deja înainte. De aceea înțeleg sensul unei astfel de vizite și știu ce efect poate avea asupra unei persoane", spune Cywinski pentru DW. Și cunoștințele vizitatorilor despre Holocaust și Auschwitz ar fi azi mult mai bune decât în urmă cu 20 de ani.
La Auschwitz-Birkenau, cea mai mare mașinărie de ucis oameni creată de naziști, au fost omorâți un milion de evrei. Din restul de 100.000 de victime, trei sferturi au fost cetățeni polonezi ne-evrei. Este, prin urmare, un loc important și pentru polonezi, explică Cywinski. "Fiecare victimă poloneză are 20 până la 30 de descendenți care păstrează vie memoria. Auschwitz este deci pentru mulți polonezi un loc al comemorării. Este de înțeles, este normal să fie."
Un istoric se teme de "polonizarea" Holocaustului
Cercetătorul Holocaustului Jan Grabowski vorbește dimpotrivă de o distorsionare a istoriei. "Ceea ce se petrece în cultura memorială poloneză eu cred că se numește polonizarea Holocaustului. În istoria evreilor uciși sunt incluse elemente poloneze", afirmă istoricul polono-evreu care lucrează la Universitatea Ottawa din Canada.
Potrivit sondajelor institutului CBOS la comanda Universității Jagiellonski din Cracovia, în anul 2020, 50% dintre cei chestionați în Polonia legau Auschwitz mai ales de victimele poloneze, în timp ce 43% se gândeau în principal la un loc al Holocaustului. 82% erau convinși că polonezii i-ar fi ajutat pe evrei în timpul Holocaustului. Jumătate din cei întrebați au afirmat că evreii au avut la fel de mult de suferit ca polonezii.
Din 2015, 14 iunie este în Polonia ziua de comemorare a victimelor lagărelor de concentrare și exterminare ale național-socialiștilor germani. Data a fost aleasă pentru că, pe 14 iunie 1940, au fost aduși primii deținuți la Auschwitz: a fost vorba de 700 de polonezi ne-evrei. Lagărul de exterminare a evreilor Auschwitz-Birkenau a fost înființat abia în 1941.
Martiriu polonez la Treblinka
Istoricul Grabowski este indignat de sutele de cruci instalate la Treblinka, în memoria celor 300 de victime poloneze ale lagărului de muncă de acolo. Locul este situat la doi kilometri de lagărul de concentrare Treblinka, unde ocupanții germani au ucis în camerele de gazare 900.000 de evrei. În fiecare an au loc acolo ceremonii memoriale și slujbe catolice. "De la al doilea cimitir evreiesc ca mărime din întreaga lume, Treblinka a fost transformat într-un loc al martiriului polonez, lucru greu de conceput", se plânge Grabowski.
Din 2021, un monument la gara Treblinka amintește de un polonez care le-ar fi dat apă de băut evreilor sosiți acolo, motiv pentru care ar fi fost omorât de germani. Aceasta este versiunea oficială a Institutului Pilecki, creat în 2017 de fostul guvern PiS pentru aplicarea politicii sale privind istoria țării.
"Nu există dovezi istorice potrivit cărora bărbatul ar fi fost ucis pentru faptele sale în favoarea evreilor. Ceea ce este dovedit istoric însă, este faptul că evreii însetați înghesuiți în vagoane pentru transportul vitelor au trebuit să plătească pentru apă cu bani și alte obiecte", spune Grabowski. Imaginea transformată în simbol a bărbatului polonez care îi ajută pe evrei ar fi, în opinia cercetătorului, o "negare a Holocaustului".
El îi reproșează guvernului liberal-conservator condus de Donald Tusk pasivitatea în ceea ce privește problemele istorice. Acestea nu mai joacă un rol central pentru actualul executiv, spre deosebire de situația din timpul guvernării PiS (2015-2023). Dar Tusk nu ar fi nici interesat să anuleze manipulările din perioada guvernării PiS.
Polonia și evreii - o relație dificilă
PiS a deranjat adesea prin abordarea sa naționalistă a istoriei, ca în 2018, cu așa-numita "lege a Holocaustului". Legea prevedea pedeapsa cu închisoarea până la trei ani pentru cei care acuzau Polonia de vreo implicare în crimele naziste, printre care și Holocaustul. După proteste din SUA, cel mai mare aliat politic al Poloniei, legea a fost relaxată.
Dezbaterea aprinsă din Polonia de la acea vreme a arătat cât de sensibilă este tema Holocaustului și cât de dificile sunt relațiile polono-evreiești. Dar o procesare onestă a acestor teme nu pare că va avea loc prea curând.
Interes față de Holocaust - 80 de ani mai târziu
Agnieszka Nieradko spune că este nevoie de timp până când societatea este dispusă să abordeze temele grele. Că se găsesc încă acum, la 80 de ani după încheierea războiului, noi locuri unde au avut loc masacre împotriva evreilor, ar fi o dovadă în acest sens. "Conștiința istoriei crește, poate și pentru că cei care se ocupă acum de ea nu au vreun sentiment de vinovăție și nici nu sunt afectați emoțional când se ocupă de istoria evreilor", spune activista.
În pădurea din Szumowo, compozitorul britanic Michael Zev Gordon caută mereu inspirație pentru muzica sa. Cea mai nouă lucrare a sa, "A Kind of Haunting", care va fi prezentată în curând la Londra și ulterior în Polonia, se bazează pe istoria familiei sale și este un amestec de muzică, poezie și memorii. Trecutul l-ar fi "ajuns din urmă", spune el. "Sunt nepotul bunicului meu și vreau să transmit povestea lui mai departe copiilor mei. Așa o voi menține vie - iar bunicul meu nu va fi uitat."