Poliţia: corupţie fără corupţi

Scandalul de la Piatra Neamţ privitor la reglarea de conturi dintre două clanuri interlope, în care şeful unuia dintre ele a fost împuşcat mortal în plină zi într-un bar, a atras după sine demisia tardivă a şefului poliţiei judeţene, suspectat de legături cu lumea interlopă, precum şi înlocuirea şefului poliţiei române şi a secretarului de stat din Ministerul de Interne, Dan Fătuloiu.

Demiterea numărului doi din Ministerul de Interne pare a fi legată şi de un flagrant organizat de procurori, în urma unui autodenunţ al acestuia, prin care un afacerist cu 42 de dosare penale în lucru i-ar fi oferit drept mită bani şi bunuri în valoare de un milion de euro.

Interesant este că flagrantul a fost filmat în direct de televiziunea lui Vîntu. Nu este aşadar nici un dubiu că aici a fost vorba de scurgeri de informaţii de la nivelul cel mai înalt al Ministerului de Interne.

Ce am rezumat pînă acum sînt doar două evenimente, recente, care acoperă cu o pată groasă credibilitatea poliţiei române şi a ministerului de resort. Corupţia din poliţie pare a avea însă dimensiuni mult mai mari. Dosare îngropate, poliţişti în funcţii importante care se năşesc cu infractori în gulere albe, fii de poliţişti care fac afaceri cu clanuri mafiote întîlnim în multe inspectorate de poliţie.

Demilitarizarea poliţiei a fost înlocuită cu politizarea tot mai accentuată a acestei instituţii. În multe cazuri, funcţiile sînt cumpărate prin intervenţia factorului politic.

La schimb, şefii din poliţie aduc servicii politicienilor, influenţînd prin "mijloace specifice" votul multora dintre alegători. Mai exact, votul acelor alegători care au rămas cu mentalitatea că un şef trebuie ascultat în orice situaţie, pentru că nu se ştie cînd ai nevoie de el.

Aşa stînd lucrurile, cei care şi-au cumpărat funcţiile cîştigă un soi de siguranţă că nimeni nu le va putea lua scaunul, de vreme ce l-au obţinut în urma unui tîrg cu exponenţi ai puterii politice. Şi atunci acţionează în aria lor de activitate ca pe feuda proprie. Averile lor cresc cu o viteză ameţitoare, deşi nu le pot justifica prin veniturile legale

Aici şi Agenţia de Integritate se dovedeşte neputincioasă, pentru că titularii formali sînt alţii, de obicei rudele care nu se află sub incidenţa legii.

Încrederea populaţiei în poliţie, relativ mare, se referă de fapt la agentul care o apără de hoţi, şi nu la şefii care îşi multiplică bunăstarea din birouri.

Dacă am vrea să aflăm ce averi au foarte mulţi dintre poliţişti, ar fi suficient să mergem din oraş în oraş, din sat în sat şi să întrebăm oamenii. Ei ştiu cel mai bine şi îţi vor spune: "vila asta e a cutărui şef, care mai are şi o casă de vacanţă la munte, dar sînt trecute pe numele unor nepoţi".

Sînt şi şefi din poliţie care au averile trecute pe numele lor. Ştiţi ce vor răspunde la o eventuală anchetă a ministerului? Că au primit bani de la o mătuşă, care între timp a murit.

După cum bine ştim, morţii nu mint niciodată. Doar că, dacă întrebi oamenii, ei îţi vor spune că biata mătuşă nu a avut la viaţa ei decît un pogon de pămînt şi o vacă.

Autor: George Arun
Redactor: Petre M. Iancu