PMP creşte spectaculos şi USL ”trăieşte” cu adevărat.

Sondajele de opinie, care sunt publicate, ne oferă imaginea unei evoluţii politice relativ spectaculoase. Dacă în lunile noiembrie, decembrie, ianuarie, Partidul Mişcarea Populară se zbătea la limita pragului electoral, începând din februarie a cunoscut o creştere spectaculoasă. Potrivit sondajelor INSCOP, de la 4,1% în luna ianuarie a juns în mai la 10,2%.

Mişcarea aceasta pare să fie corelată cu scăderea dramatică a PDL. Dacă în ianuarie PDL avea 17,5% în intenţiile de vot, în luna martie atingea abia 13,7%, iar în mai 11,3%. PMP creşte cu 6%, iar PDL scade cu 6%, ceea ce pare să fie un nou indiciu că cele două formaţiuni îşi împart exact acelaşi electorat.

Sondajele mai indică de asemenea scăderea constantă a PNL. Dacă de-a lungul anului trecut liberalii au evoluat constant în jurul a 20%, după criza de guvern şi ruptura dintre Antonescu şi Ponta, PNL cade constant. În ianuarie 2014, PNL mai avea 20,1%, dar apoi a coborât la 17,6% în martie şi 16,9% în mai. Am putea observa şi în cazul fostelor partide guvernamentale o corelare a rezultatelor. Dacă însumăm datele crescătoare ale PSD cu cele descrescătoare ale PNL obţinem o sumă cu variaţiuni mici. Electoratul PSD şi PNL nu este acelaşi, dar putem presupune că cele două partide îşi împart un electorat USL relativ constant.

Aşadar în ciuda tuturor schimbărilor de pe scena politică situaţia din 2012 tinde să se reproducă. Blocul USL ”trăieşte” nu doar în închipuirea militanţilor PSD, dar şi în inerţia electoratului real.

Al treilea fapt semnificativ este că blocul USL ca majoritate electorală nu a scăzut foarte mult faţă de alegerile parlamentare din 2012, căci dacă însumăm scorurile PSD şi PNL obţinem un număr care evoluează între 60% şi 55%. Ceea ce poate schimba raporturile de forţe nu este aşadar schimbarea opţiunilor electorale, ci trecerea unor formaţiuni dintr-o parte în alta. PNL a schimbat tabăra, dar din nefericire pentru el nu a reuşit să tragă după sine întregul său electorat, o parte rămânând la PSD.

PNL nu a luat se pare în calcul, atunci când a părăsit alianţa, inerţia mare a electoratului. Dacă la vârf se pot produce evoluţii rapide, la bază lucrurile se mişcă extrem de încet. Dacă vor reuşi să comunice imaginea unui partid ”altfel”, a unuia care se deosebeşte atât de PSD cât şi de PMP, liberalii vor putea să crească din nou, dar dacă nu vor transmite mesajul, vor fi striviţi între PSD şi partida Băsescu. Am văzut de pe acum cât de eficientă este polarizarea brutală în două câmpuri potrivnice: electoratul anti-PSD va vota mai curând cu Băsescu decât cu Antonescu, care până mai ieri era în tabăra cealaltă, iar fostul electorat USL optează fireşte mai curând pentru PSD. Grupările cu opţiuni nuanţate, plasate la „centru” sau în spaţiu nedefinit vor pierde. Iar deocamdată perdantele sunt PDL şi PNL care, nu întâmplător, se gândesc acum să colaboreze. Dar pentru europene este şi prea devreme şi prea târziu.