„Please Please Me”: 60 de ani de la primul album Beatles
22 martie 2023
„One-Two-Three-Four!". Vocea lui Paul McCartney în microfon, urmată de un ritm de rock'n'roll dur, rapid - și întregul corp începe să vibreze. „I Saw Her Standing There” este începutul cuceritor al unui album care îi catapultează pe cei patru băieți din Liverpool în fruntea clasamentelor pop ale vremii. Albumul „Please Please Me” a fost lansat în Marea Britanie pe 22 martie 1963 și a intrat direct în top 10 din UK Albums Chart. A atins vârful pe 8 mai și a rămas acolo 30 de săptămâni la rând, până a fost înlocuit de „With The Beatles”, cel de-al doilea album al aceleași trupe.
Beatles: „Senzațional și fabulos”
Succesul era recompensa pentru șase ani de bătut la uși, perseverență și acumulat experiență. Și, nu în ultimul rând, pentru încrederea pe care doi oameni au avut-o în cei patru muzicieni: managerul trupei Brian Epstein și producătorul muzical George Martin.
La sfârșitul anului 1962, trupa era într-o stare ciudată: pe de o parte, deveneau tot mai cunoscuți, pe de alta, cântau doar în cluburi mici, eventual deschideau concertele altor artiști. Vreme de un an de zile au concertat neîntrerupt - în cluburi din Anglia, la „Star Club” în Hamburg, în emisiuni TV. Uneori chiar și cu două reprezentații pe zi. Când urcă pe scenă sunt prezentați ca „The dynamic Beatles”, „The sensational Beatles”, „The fabulous Beatles”, „Cea mai bună trupă rock a nordului”. Sunt locomotiva clubului The Cavern din Liverpool iar numărul fanilor crește în continuu.
Între spectacole, Martin îi cheamă în studiou, în noiembrie. Primul single „Love Me Do”, lansat în octombrie 1962, se oprise doar pe locul 17 în topuri, dar i-a făcut cunoscuți la nivel național. Era urgentă nevoie de un al doilea hit. Martin își dorește să înregistreze „How Do You Do It”, scris de Mitch Murray, un compozitor popular în anii 1960 și 70. Dar Beatles sunt convinși de calitatea propriilor compoziții.
Texte cu insinuări sexuale
În septembrie 1962, în aceeași sesiune de înregistrări în care a fost imprimat single-ul de debut „Love Me Do”, fusese înregistrată și piesa lui John „Please Please Me”. Lui John i-a plăcut jocul de cuvinte „Please please”. Titlul înseamna ceva de genul „Te rog fă-mi plăcere”. Textul sună foarte alunecos pentru standardele vremii, este presărat cu aluzii sexuale. Dar linia melodică propusă - prea monotonă, prea lentă, în stilul romantic al lui Roy Orbison - nu-i place lui George Martin. Îi cheamă înapoi în studiou pe cei patru băieți și îi pune să înregistreze din nou piesa, într-o altă orchestrare, despre care producătorul trupei crede că ar trebui să-i catapulteze pe beatleși în fruntea topurilor britanice.
Martin nu are niciun dubiu: „Tocmai am înregistrat primul vostru număr unu”. Single-ul a fost lansat pe 11 ianuarie 1963 și planul a funcționat întocmai: în trei din cele patru ierarhii muzicale britanice ale vremii, piesa s-a oprit pe primul loc. Muzica aceasta incitantă, rapidă, puternică și plină de viață își croise, din acest moment, drum în afara cluburilor sumbre și zgomotoase. Ca și în cazul „Love Me Do”, rifful de muzicuță electrizează chiar din primele acorduri ale „Please Please Me”, apoi urmează un ritm puternic, cu armonii geniale și linii vocale strălucitoare.
Nu mai există zi fără un concert cu cele două piese The Beatles. Helen Shapiro, una din vocile feminine foarte populare în Marea Britanie în acea vreme, îi ia pe băieți în turneu iar Brian Epstein își ia foarte în serios rolul de manager. Cei patru muzicienii erau epuizați când George Martin i-a chemat înapoi în studiou, pe 11 februarie 1963. O singură zi avea să le ia să înregistreze primul lor album. O singură zi!
Maraton de 13 ore
Rodați în numeroasele spectacole pe care le dădeau aproape fără întrerupere, cei patru nu au nici o problemă să adauge zece înregistrări noi celor patru existente deja și să o facă așa cum dorea George Martin - original, natural, brut. Pentru ultimul număr de pe album, „Twist and Shout”, John este pe punctul de a-și pierde vocea: după două încercări, nimic nu mai funcționează, iar rezultatul este vocea aspră, aproape sugrumată de răceală și de efortul lungii zile de înregistrări, care a rămas pe bandă și a ajuns la urechile a milioane de fani ai Beatles până în ziua de azi.
Martin folosea doar un magnetofon cu două piste pe care puteau fi mixate puține instrumente. Fiecare înregistrare a durat între 15 și 90 de minute. După aproape 13 ore, litri de ceai, lapte, pastile pentru gât și țigări, materialul final este imprimat. Mai târziu, Martin mai adaugă ceva acorduri de pian. În ciuda tehnologiei relativ simple, costurile de producție sunt relativ mari: 400 de lire sterline, în jur de 8.500 de euro în banii de astăzi. Pentru o comparație, producția unui album în zilele noastre costă în jur de 10.000 de euro.
De aici începe legenda!
La acea vreme nu era obișnuit ca o trupă să pună atât de multe piese proprii pe un album de debut: doar șase dintre cele 14 piese de pe „Please Please Me” sunt preluări ale unor alți compozitori. Beatles au confirmat repede cu propriile cântece iar duoul Lennon/McCartney avea să devină rapid recunoscut în lumea creatorilor de muzică. Paul și John sunt de acord să semneze întotdeauna împreună, chiar dacă o piesă a fost scrisă doar de unul dintre ei.
Albumul „Please Please Me” aduce un sunet proaspăt și inedit și trădează disciplină muzicală, perfecționism și o voință necondiționată de a crea ceva cu adevărat genial. Nu doar că a marcat începutul Beatlemania, care avea să cuprindă curând întreaga lume, ci și nașterea unei noi muzici pop - și a inspirat generații de muzicieni.