Piroza
24 ianuarie 2007Tot omul cunoaşte senzaţia de arsură în piept şi în gât, determinată de urcarea acidului gastric înapoi pe esofag. Spre deosebire de stomac, esofagul nu este prevăzut să suporte o astfel de substanţă agresivă. În majoritatea cazurilor, aciditatea nu provoacă afectări de durată ale esofagului. Totuşi, în unul din zece cazuri ia naştere o inflamaţie, o esofagită.
Acidul agresiv poate ajunge până în faringe. Dacă picături de acid pătrund în căile respiratorii, apar simptome, cum ar fi tuse, răguşeală, bronşită cronică sau manifestări astmatice. Consecinţa poate fi chiar o gingivită, o otită medie sau dureri cardiace. Cu cât acidul gastric urcă mai des în esofag, cu atât creşte riscul unor modificări patologice ale mucoasei esofagiene. În caz extrem poate lua naştere un cancer esofagian.
Factorii care declanşează aciditatea sunt supragreutatea şi mâncarea de tip fast food, dar şi stressul. Împotriva arsurilor cunoaşte fiecare un remediu: să nu bei în timpul mesei, pentru că există un risc mai mare ca alimentele digerate să se întoarcă în esofag; sau, tocmai, să bei mult lichid, pentru a dilua acidul gastric. Recomandările pertinente sunt: să nu mănânci prea târziu înainte de culcare, să dormi cu partea superioară a corpului ridicată, să mesteci bine mâncarea, să eviţi alimentele care stimulează stomacul să producă acid.
De regulă, astfel de măsuri dau rezultate mulţumitoare. În cazul unei esofagite avansate, nu mai ajută decât medicamente împotriva acidităţii sau o operaţie. Aceasta constă în a face la partea superioară a stomacului un fel de manşetă în jurul părţii inferioare a esofagului, pentru a-l „etanşa“.