Personaj într-o comedie a erorilor

Ceea ce ar fi urmat să fie un protest popular sau o manifestaţie sindicală a fost deviat, într-o clipită, într-un patetic miting politic.

Fără să le fie anterior prezentaţi drept liderii şi organizatorii protestelor de ieri, oamenii veniţi pe frig şi ploaie în Piaţa Victoriei s-au trezit în frunte cu Victor Ponta şi Marian Vanghelie. O mişcare de-o nesocotinţă halucinantă, căci simultaneitatea dintre votarea moţiunii de cenzură depusă de PSD şi protestul zecilor de mii de oameni fusese menit să demonstreze forţa şi hotărârea străzii împotriva guvernului Boc.

Însă strada nu are nicio forţă atunci când este manipulată politic. Tocmai în independenţa şi imprevizibilitatea ei stă puterea demonstraţiilor populare, căci politicienii nu reuşesc niciodată să creeze revoluţii, ci revoluţiile sunt cele care nasc lideri politici.

E o lecţie simplă a istoriei, ignorată însă de Victor Ponta al cărui rol de lider de partid îi impunea prezenţa activă şi exclusivă în Parlament, nu pe stradă, în fruntea unui miting la care nu-şi anunţase participarea.

Un lider puternic simte exact punctul în care perseverenţa se poate transforma în caraghioslâc. Dar nu e cazul lui Victor Ponta. A fost limpede pentru oricine că miercuri, în Piaţa Constituţiei, s-au adunat mai puţini oameni decât la concertul trupei AC/DC. Cu toate acestea, aflat la microfonul Antenei 3, Victor Ponta continua să vorbească despre cei o sută de mii de manifestanţi care au ieşit în stradă să-i susţină iniţiativa. Neinformat, nerealist sau doar demagog? Niciuna dintre aceste ipostaze nu-l avantajează pe politicianul Victor Ponta.

Dar seria erorilor a continuat. Fluturând zvonul panicard care spunea că jandarmilor le-a fost împărţită muniţie, liderul social-democrat a început să spere că nu se va ajunge din nou „să se tragă în oameni” ca la Revoluţie. Îmbrâncelile ulterioare şi dezminţirile neîntârziate ale oficialilor Jandarmeriei au demonstrat că o potenţială revoluţie era prezentă doar în fantasmele tânărului politician. Nici vorbă de violenţe de stradă sau de acţiuni dure ale jandarmilor (pentru astfel de exemple a se vedea recentele proteste din Grecia sau Franţa).

Şi Caragiale l-a mutat pe Ponta în Parlament, acolo unde îi şi era locul. Trecând peste neinspirata citire a mesajului venit din partea unui Adrian Păunescu aflat pe patul de spital, discursul lui Ponta a strălucit prin absenţa prezentării unor soluţii practice. Seara s-a încheiat cu un nou caraghioslâc: Ponta acuzându-i de trădare pe trădători. E vorba de politicienii PD-L care i-au promis social-democratului că vor vota împotriva propriului guvern. Carevasăzică, trădătorii l-au trădat.

E tristă şi dătătoare de griji această poveste în care o serioasă speranţă politică se dovedeşte a fi nimic altceva decât un personaj ieşit din jobenul lui Caragiale. Pentru că avem nevoie de o alternativă, sper totuşi ca Victor Ponta să părăsească cât mai repede zodia comică în care se află. Numai şi pentru că m-am săturat să aud în jur oameni inteligenţi spunând: „tocmai pentru că sunt socialist, nu voi vota niciodată PSD-ul".

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Medana Weident