Pentru o nouă Constituţie

Şi nu numai asupra unei instituţii, care a fost creată şi a funcţionat în baza unei legi, ci şi asupra societăţii care are dreptul şi datoria morală să ceară şi să afle adevărul.

S-a scris desigur enorm pe această temă şi se va mai scrie. Să nu cădem însă în capcana de a crede că această decizie a Curţii se datorează demersului lui Dan Voiculescu, prin avocatul său. Eu cred că jocurile au fost făcute cu mult înainte din cel puţin două motive. Mai întîi, pentru că urmează doi ani electorali, în care mii de candidaţi trebuie să declare pe propria răspundere că nu au colaborat cu fosta Securitate, iar declaraţiile lor să fie conforme cu realitatea.

Pe de altă parte, cercetările CNSAS se apropiau periculos de magistraţi, inclusiv de magistraţii de la Curtea Constituţională. Cele două motive au condus la decizia Curţii Constituţionale, iar nu demersul lui Dan Voiculescu.

Dincolo de această situaţie, rămîne însă o chestiune de fond, şi anume ce rol joacă de fapt Curtea Constituţională. Răspunsul simplu este acela că ea apără respectarea Constituţiei. Fie este sesizată, fie se autosesizează. Dar nu cumva am asistat de prea multe ori, în ultimii ani, la situaţii în care Curtea Constituţională a trebuit să se pronunţe? Mai mult, au fost cazuri în care, în situaţii similare, Curtea a dat decizii diferite. Pe ce s-a bazat această instanţă în toate aceste cazuri? Răspunsul simplu este: pe textul Constituţiei.

Răspunsul real, ceva mai complicat, ne arată însă că de fiecare dată Curtea Constituţională s-a bazat în deciziile ei pe interpretarea textului Constituţiei. Avem aşadar o Constituţie interpretabilă, o Constituţie care a fost modificată în octombrie 2003 doar pentru a ne achita de sarcinile Comisiei Europene.

Cifrele referendumului de atunci sînt edificatoare: prezenţa la vot a fost de doar 55,7%, iar în termeni reali Constituţia României a fost votată doar de 48% din populaţia cu drept de vot.