Pe masa de disecție adusă de “Schaubühne" la FNT

Produs de una din scenele de referință din spațiul teatral german și internațional - “Schaubühne am Lehniner Platz" -, spectacolul “Fräulein Julie“/ „Domnișoara Julie“ s-a jucat chiar în prima seară pe scena mare a Naționalului bucureștean, în cadrul Festivalului de Teatru FNT. Povestea cu deznodământ tragic a aristocratei Julie este depănată în secvențe, aidoma unor piese de puzzle, pe un imaginar platou de filmat, care devine, pe durata unei ore și 15 minute, o imensă masă de disecție. Pe această masă sunt disecate în fărâme, cu mână sigură, sentimentele, gândurile și gesturile protagoniștilor. 

În spectacolul pus în scenă de Katie Mitchell și Leo Warner, în care elementele teatrale și cele filmice se întrepătrund, asistăm la o permanentă schimbare de perspectivă. Acțiunea, mai precis relația dintre majordomul Jean și domnișoara Julie, este privită prin ochii bucătăresei Kristin, logodnica lui Jean, care, la rândul ei, este urmărită cu aceeași minuțiozitate și cu încetinitorul - fiecare gest, fiecare mișcare cât de măruntă -  de camera de filmat. Se creează de fapt un dublu voaierism. Dacă nu chiar triplu, incluzând și publicul în acest joc continuu. E ca o invitație la un making of... Pe platoul de filmare, cu cabinele sale de înregistrări audio, cu masa la care se produc live efectele sonore, cu violoncelul care asigură soundtrack-ul spectacolului, cu tehnicienii, cameramanii care aleargă de la un cadru la altul, ia astfel naștere un spațiu foarte intim și poetic. 

Am avut plăcerea de a sta de vorbă cu unul dintre actorii germani angrenați în acest proiect, chiar imediat după sosirea sa la București. Tilman Strauß, în vârstă de 36 de ani, interpretează în această adaptare după Strindberg rolul majordomului Jean. A fost timp de mulți ani membru al ansamblului de la „Schaubühne“, iar în prezent lucrează ca actor independent la Hamburg în producții de teatru și film.   

DW: Vă aflați pentru prima dată în România?

Tilman Strauß: Da. Am povestit mai multor prieteni și cunoscuți că plec în România, la București și am aflat numai lucruri pozitive despre acest oraș. Sunt foarte nerăbdător să-l descopăr. Deși mă tem că nu-mi va rămâne prea mult timp, deoarece avem două reprezentații – una în prima zi de festival, cealaltă în a doua.  

Spectacolul realizat de Katie Mitchell și Leo Warner a avut premiera deja în toamna anului 2010, de atunci ați întreprins multe turnee, nu doar în Europa, ci și pe alte continente.

Așa este. Am fost întâi la Festivalul de la Avignon și pe urmă în foarte multe colțuri ale lumii. Acum mă bucur că suntem la București. E un spectacol în care joc cu foarte mare plăcere încă după atâția ani.

Ce vă fascinează la acest proiect?

Katie Mitchell începuse deja să lucreze cu aceste tehnici, cu acest format, cu filmări live în timpul spectacolului. Pentru noi a fost ceva cu totul nou. Și textul lui Strindberg l-a abordat într-o manieră nouă. Drama este văzută prin prisma bucătăresei, Kristin, din perspectiva ei se filmează. Pe tot parcursul serii, Kristin încearcă să înțeleagă ce se petrece de fapt în acea casă, ce se petrece între Jean și domnișoara Julie. Kristin devine figura centrală a spectacolului, în timp ce Jean și Julie ajung să fie personaje secundare. Mi se pare o abordare foarte reușită, ca și combinarea diferitelor tehnici. Nu numai eu, noi toți am lucrat pentru prima dată în acest format și ne-a plăcut foarte mult.

Ceea ce ne mai face și astăzi enormă plăcere e că fiecare dintre noi contribuie în aceeași măsură la acest spectacol – fie că filmează, că se îngrijește de sunet, de recuzite, fie că joacă. Fiecare dintre noi e la fel de important și asta ne creează un sentiment bun. E o muncă frumoasă de echipă. A fost o experiență extraordinară.

Cum ați ajuns la "Schaubühne" și ce au însemnat anii petrecuți acolo pentru cariera dumneavoastră?

Am făcut timp de mulți ani parte din ansamblul de la "Schaubühne" din Berlin. Acum lucrez de doi ani si jumătate ca actor independent la Hamburg. Continui să joc teatru - ceea ce e foarte important pentru mine, scena fiind locul în care mă simt acasă. Joc la "Schauspielhaus" din Hamburg,  dar mă concentrez și pe film. Am și eu o chirie de plătit... (râde). La „Schaubühne“ am început să lucrez imediat după terminarea studiilor și mă consider foarte norocos pentru că așa am avut ocazia, de-a lungul mai multor ani, să lucrez cu regizori foarte buni și cu actori foarte buni. M-am simțit foarte bine acolo și m-am bucurat de mare libertate ca actor. Regizorii dispun și ei acolo de o foarte mare libertate, ceea ce e extraordinar. Am avut într-adevăr mare noroc. Niciodată în viața mea n-am învățat atât de mult ca în anii petrecuți la "Schaubühne".

Și referitor la regizorul Thomas Ostermeier, cel care deține conducerea artistică a acestei scene berlineze de aproape două decenii?  

Ostermeier este regizorul care m-a marcat cel mai mult. Chiar la început, după terminarea facultății și venirea mea la "Schaubühne", am jucat într-un spectacol montat de Thomas Ostermeier. A fost o experiență minunată. Ostermeier e un regizor care apreciază și care respectă diferitele forme artistice. Dacă ești cumva nesigur ca actor, Ostermeier te ajută, îți explică. El are viziuni foarte clare asupra spectacolului. După părerea mea e unul dintre cei mai buni regizori, capabili să transpună scenic procesele psihologice interioare. Să le facă vizibile și înțelese. E absolut fascinant!