PE final de campanie

Câţi conştientizează de pildă importanţa prezenţei la Bruxelles şi la Strasbourg a unor deputaţi constituind faţa curată a României, cea nepătată de comunismul rezidual şi de corupţia la vârf care a mutilat ţara sub Ion Iliescu şi Adrian Năstase? Câţi realizează că depinde şi de votul lor dacă oameni precum Monica Macovei, Cristian Preda şi Traian Ungureanu vor ajunge să reprezinte într-o manieră demnă autenticele interese româneşti în forul legislativ european?

Li s-a reproşat foştilor reprezentanţi ai societăţii civile că s-au înregimentat, că ar fi luat unilateral partea lui Traian Băsescu, că şi-ar fi pierdut independenţa. Nimic mai fals, în măsura în care societatea civilă nu poate fi străină de angajament politic şi de susţinerea, în numele democraţiei, a unor proiecte demne de a fi promovate, doar pentru că şi le asumă un partid sau preşedinte.

Or, masiva neîncredere în sistemul politic, legislativ şi judiciar, o neîncredere alimentată de corupţia generalizată şi savant întreţinută de oamenii fostului partid-stat PSD-ist, a sfârşit prin a pulveriza speranţele multor alegători că-şi pot schimba în bine soarta prin intermediul buletinului de vot. Iar marea coaliţie dintre PDL şi PSD n-a făcut decât să amplifice deopotrivă confuzia şi dezinteresul general, deschizând larg poarta ispitelor extremiste şi totalitare.

Vina pentru această stare de lucruri, nu este, fireşte, doar a cetăţenilor dezinformaţi, ci mai cu seamă a candidaţilor şi partidelor care-i susţin, pe de o parte şi a jurnaliştilor aserviţi unor interese particulare, pe de alta. Şi unii şi alţii au ocolit pe tot parcursul campaniei electorale aproape toate subiectele de interes european. Le-au evitat fie pentru că subiectele cu pricina s-au dovedit prea complexe pentru a le înţelege ei înşişi, fie prea puţin populare pentru a aduce voturile sperate.

Excepţie a făcut, în România, tema combaterii corupţiei. Or, şi în acest punct s-a remarcat într-un mod cu totul negativ, ideologul stângii, Adrian Severin. Susţinut, spre marea lor ruşine, de socialişti europeni, în numele unei rău înţelese solidarităţi partinice, demnitarul PSD-ist a lansat atacuri pe cât de neîntemeiate, pe atât de virulente împotriva celor care, din România sau de la Bruxelles, încearcă să contribuie la îndreptarea justiţiei româneşti. Stridenţa şi găunoasa agresivitate naţionalistă marcând discursul său şi al altor lideri PSD-işti întru demontarea Monicăi Macovei fuseseră menite să acopere lipsa totală de argumente cât de cât solide în favoarea poziţiei unui partid postcomunist, rămas nereformat.

Carenţele campaniei româneşti, şi mai ales dezinteresul faţă de Parlamentul Europei se regăsesc, la alt nivel, şi în vestul continentului. Or, şi UE suferă, după cum pe bună dreptate a remarcat cândva ex-preşedintele Germaniei, Roman Herzog, de un regretabil deficit de legitimitate democratică. Previzibila absenţă de la urne, din păcate, îl va amplifica.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Medana Weident