Pe cine au crescut la sân liberalii și cine îi mai ține în brațe | România | DW | 11.01.2023
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Opinie

Pe cine au crescut la sân liberalii și cine îi mai ține în brațe

Cum își promovează PNL activiștii de partid? De unde îi pescuiește, după ce criterii îi plantează în funcții de înalți demnitari ai statului și de ce trebuie să plătească românii onești polița liberalismului de fațadă?

doctorat, plagiat, furt intelectual

În ultimii ani, PNL a trecut prin mai multe scandaluri legate de miniștrii plagiatori

Liberalii nu au avut niciodată, după reconstrucția partidului Brătienilor la începutul anului 1990, lideri politici de anvergură. Radu Câmpeanu a câștigat o brumă de alegători mai degrabă în virtutea numelui sonor și a faptului că a fost deținut politic, iar nu datorită abilităților de politician. Drept exemplu, la alegerile din 1992, după ce a rupt partidul din Convenția Democrată, a reușit performanța ca Partidul Național Liberal să nu mai treacă pragul pentru a intra în parlament.

De-a lungul anilor partidul a crescut, însă cumva contra naturii, în condițiile în care majoritatea zdrobitoare a românilor nu are nimic de-a face cu valorile liberale. O mare parte a celor care au votat și votează PNL se situează de fapt în arealul „răului cel mai mic“. Odată cu procentele din două cifre câștigate de liberali, acest cadou i-a făcut să se culce pe o ureche. În situația în care un anume Crin Antonescu ajunge să conducă partidul și să facă alianța contra naturii cu PSD, câștigând împreună 60% la alegerile generale din 2012, nu trebuie să ne mire că în momentul de față PNL e un partid fără lideri. Sau, mai exact, cu un singur lider, iar acesta e președintele Iohannis. Dar nici pe el nu-l dă liberalismul afară din casă.

Cohorta plagiatorilor liberali

În ultimii ani, Partidul Național Liberal a trecut prin numeroase scandaluri, dar de departe cele mai răsunătoare sunt legate de miniștrii plagiatori. Ministrul de Interne Lucian Bode a dat în judecată pe 5 ianuarie Comisia de Etică a Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca după ce aceasta s-a autosesizat în urma dezvăluirilor Emiliei Șercan că Lucian Bode a plagiat 18,5% din teza de doctorat. Comisia a anunțat că va analiza teza ministrului apelând și la experți internaționali și că va da un verdict în 15 ianuarie. În condițiile în care Tribunalul Sălaj a stabilit primul termen de judecată pe 17 ianuarie, e greu de presupus că până la acea dată Comisia de Etică va avea timp să se pronunțe.

Lucian Bode e reprezentat de casa de avocatură Mușat și Asociații, aceeași care îl apără și pe premierul Nicolae Ciucă în procesul prin care acesta încercă să  blocheze analizarea de către CNATDCU – Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare a lucrării de doctorat. Într-o declarație năstrușnică, Lucian Bode a spus că „Comisia de Etică a Universității nu poate desfășura verificări decât în ceea ce privește membrii comunității universitare“.

Următorul pe listă în cohorta plagiatorilor liberali este fostul ministru al Educației Sorin Cîmpeanu. Tot jurnalista de investigații Emilia Șercan a dezvăluit că ministrul liberal și-a însușit fraudulos paternitatea a 13 capitole dintr-un curs universitar, elaborat cu mai mulți ani în urmă de alți doi profesori. Motivația lui Câmpeanu a fost că un curs universitar nu poate fi considerat plagiat atâta vreme cât nu e publicat, fiind doar un instrument de lucru pentru studenți. Scuza fostului ministru e la fel de abracadabrantă precum cea a lui Marcel Vela. Legislația prevede că reglementările privind dreptul de autor al unor opere originale se aplică și domeniului științific, inclusiv cursurilor universitare, care sunt protejate din punct de vedere legal ca orice altă creație originală. Mai mult, în Legile Educației promovate de Sorin Cîmpeanu furtul intelectual se prescrie la trei ani de la comiterea acestuia.    

Un dicton pe dos: Carte frumoasă, cinste cui nu te-a scris

Mai departe. Florin Roman, și el liberal pursânge, a fost ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării în guvernul Ciucă. Mandatul său a durat 20 de zile, caz singular în pleiada miniștrilor care au fost demiși sau au demisionat după o scurtă perioadă de exercitare a funcției. Florin Roman a demisionat în urma unui scandal legat de CV-ul în care a mințit copios. Mai întâi, că a absolvit studiile în cadrul Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, minciună dezmințită de rectorul Daniel David care a precizat că posesorul ministeriatului de 20 de zile nu a obținut licența la universitatea clujeană, ci doar o diplomă care atesta că a făcut studii la un colegiu neacreditat din Alba Iulia. În al doilea rând, în același CV liberalul get-beget a mințit că a scris o carte publicată la Editura Academiei, dar nu o mai găsește. Ulterior, potrivit unei anchete a ziarului Libertatea, el a recunoscut că e vorba doar de un articol, și acesta fiind de negăsit. „Admit faptul că nu am regăsit după 15 ani revista unde a fost publicată lucrarea respectivă“, a declarat public fostul ministru al Cercetării, Inovării și Digitalizării. Inovator sadea al propriei biografii.

Klaus Iohannis: „Avem nevoie de toleranță zero în privința plagiatului“

Aceasta e lista scurtă a numelor sonore din PNL acuzate în ultimii ani de furt intelectual. E puțin probabil ca instanțele de judecată să dea verdicte în termene rezonabile, având în vedere cârdășia decidenților politici cu unii magistrați de rang înalt.

La deschiderea anului universitar, președintele Klaus Iohannis a declarat că „avem nevoie de toleranță zero în privința plagiatului“. Foarte frumos spus, în stilul generalisim al președintelui de fiecare dată când abordează teme de interes național. Cu toate păcatele lui, inclusiv acela de turnător la Securitate, fostul președinte Băsescu l-a arătat cu degetul pe șeful Guvernului Victor Ponta care plagiase copios în teza de doctorat întocmită sub coordonarea lui Adrian Năstase.

Că a fost sau nu o răfuială politică, în cazul de față nu are importanță. Important rămâne faptul că premierul României, „dottore“, cum îi spunea Băsescu, s-a dovedit a fi un plagiator, un hoț intelectual. În 2020, abia după opt ani de la comiterea faptei, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul înaintat de Victor Ponta în procesul împotriva Ministerului Educației și a deciziei CNATDCU care a stabilit că teza sa de doctorat este plagiată. Verdictul ÎCCJ de retragere a titlului de doctor în drept pe motiv de plagiat va fi pus în aplicare în mod irevocabil. Ne putem aștepta la asemenea tergiversări și în cazurile prezentate mai sus? De ce nu. Mai ales că de puțin timp Justiția nu mai are deasupra capului securea MCV.

Klaus Iohannis: „La noi, hoții s-au cocoțat în vârful statului“

Dar să revenim la „toleranța zero în privința plagiatului“ decretată anul trecut de președintele Iohannis. În 2019, aflat în precampanie electorală la Timișoara, șeful statului a făcut următoarea declarație: „Dacă despre un politician apare discuţia că a plagiat, el pleacă din politică (...) Noi trăim momentan într-o formă de sincopă. La noi, hoţii s-au cocoţat în vârful statului“.

Păi, „discuția că a plagiat“ îl are în primul rând ca subiect pe premierul României. Între „hoții“ care „s-au cocoțat în vârful statului“ cap de listă ar trebui să fie generalul cu patru stele Nicolae Ciucă. E drept să cerem a fi pusă în practică declarația de acum trei ani a președintelui Iohannis? E drept.

Chiar și în urma artificiilor la care a recurs șeful Guvernului, strămutând în instanță acuzația de plagiat, el ar trebui să plece din politică, potrivit declarațiilor bățoase de acum patru ani ale președintelui. Dar interesele politice ale lui Iohannis sunt mai presus de „toleranța zero în privința plagiatului“. Mai presus de ce spune presa și opinia publică, internă și internațională, despre moralitatea unui șef de guvern dintr-un stat UE.