PDL, pe urmele UMP francez

De fapt nu există nicio legătură directă, în ciuda faptului că militanţii ARD au luat UMP (Union pour un Mouvement Populaire) ca model pentru crearea unei federaţii a mişcărilor de dreapta, renunţând doar în ultima clipă la denumirea de ”Mişcare Populară”.

Înfrângerea, prin ea însăşi, şi situaţia precară de opozanţi, favorizează însă peste tot divergenţele. Cu ceva timp în urmă s-a vorbit de ruperea PDL, mai cu seamă în preajma Congresului din mai 2010. Atunci, Vasile Blaga şi partizanii săi, care între timp au părăsit partidul, au asediat citadela prim-ministrului Emil Boc, apărat de autoritatea sa guvernametală şi în culise, de preşedintele Traian Băsescu. Dar, cu excepţia unor dezertări individuale, partidul nu s-a rupt, ci a mers din aranjament în aranjament până la pierderea alegerilor.

În fine, asemănările cu UMP-ul francez ar trebui limitate la această situaţie generică, căci diferenţele sunt mult mai însemnate. François Copé, de pildă, exprimă o înclinaţie mai pronunţată pe linia unei drepte identitare şi care dă satisfacţie mai ales militanţilor din provincie, în timp ce fostul premier François Fillon rămâne mai cosmopolit. Chiar dacă tendinţa din sânul politicii franceze pare sa fie de partea mai tînărului Copé, prezentul şi realitatea europeană, ţin cu Fillon. Fostul preşedinte Nicolas Sarkozy pare să joace şi el un rol, dar spre deosebire de Traian Băsescu, nu se mai află în funcţie şi se limitează la arbitraj.

Să ne întoarcem însă la situaţia românească. După alegeri, PDL pare să fie din nou ameninţat cu sciziunea. Potrivit unor relatări de la faţa locului, Cezar Preda, Gheorghe Ştefan, Roberta Anastase, Mircea Toader şi Florin Popescu au încropit rapid o alianţă, în timp ce Cristian Preda şi Sever Voinescu au demisionat din funcţiile de prim vicepreşedinţi ai PDL, ceea ce sugerează că s-au găsit în minoritate. Vasile Blaga a refuzat să vorbească despre demisie, iar Cezar Preda s-a răzgîndit. Este neclar dacă asistăm la reeditarea înfruntărilor mai vechi care opuneau pe Boc (Băsescu) lui Blaga sau de o reluare a luptei politice de la zero. Este mult mai probabilă a doua variantă, mai ales că preşedintele Traian Băsescu nu s-a implicat deloc şi nu este sigur dacă şi în ce fel se va mai implica în această luptă politică. Or, fără el, întregul peisaj este schimbat şi raporturile de forţe aşteaptă să fie redefinite din rădăcină.

Din toate aceste lucruri neclare, se poate totuşi întrevedea ceva. Sever Voinescu şi Cristian Preda au avut după alegerile din 9 decembrie o poziţie raţională, cerând partidului să facă o evaluare inteligentă şi lipsită de complezenţă. Or, dacă cei doi au demisionat şi ceilalţi nu, putem presupune că apelul la raţiune a eşuat şi că asistăm la o regrupare a acelora care au contribuit, de fapt la dezastrul electoral al partidului. Nu neapărat la dezastrul personal, căci cu toţii au reuşit să obţină un mandat la redistribuire. Totuşi, ar fi exagerat să vorbim despre deosebiri politice între rivali, căci nu s-au depăşit, ca să spunem aşa, preliminariile. În această ambianţă ostilă şi confuză, s-a vorbit din nou despre măsuri radicale şi despre sciziune din moment ce apelurile la unitate s-au înmulţit: ”Eu şi foarte mulţi colegi mergem pe ideea să facem o convenţie în primăvară. Vrem să rămânem uniţi”, a spus Cristian Boureanu în timpul şedinţei Colegiului Director al PDL, citat de Mediafax.

Se pare că acest punct de vedere a avut câştig de cauză, căci adunarea a decis ca în februarie 2013, Consiliul Naţional de Coordonare să convoace un nou congres al partidului. Dar întrebarea principală este dacă cei care au dat de pe acum de înţeles că se grupează pe poziţii distincte au cu adevărat o viziune politică proprie, diferită de a celorlalţi sau dacă asistăm la aceleaşi eterne coterii lipsite de orice idee.