Paul Celan – Edith Silbermann: Dovezile unei prietenii

Paul Celan, Edith Silbermann, Rose Ausländer şi Alfred Kittner nu mai sunt nume necunoscute publicului interesat de poezie şi de Cernauţi, colţul acela de lume în care „Oameni şi cărţi“ au trăit în simbioză până la cel de-al Doilea Război Mondial.

Recent a apărut, la editura germană Wilhelm Fink, de la München, volumul „Paul Celan - Edith Silbermann / Zeugnisse einer Freundschaft/ Gedichte, Briefwechsel, Erinnerungen" („Paul Celan – Edith Silbermann / Dovezile unei prietenii / Poezii, Scrisori, Amintiri"), care oferă, preţ de 366 de pagini, detalii din viaţa celor doi, petrecută atât în Cernăuţi, în România, cât şi în străinătatea în care au fost obligaţi să se salveze. Volumul pune la dispoziţie şi un compact disc cu poeme şi amintiri în lectura actriţei Edith Horowitz-Silbermann.

Martori ai unei realităţi monstruoase – a secolului XX – căreia nu i-au capitulat, cei doi au ştiut să exploateze literar deopotrivă bucuria şi durerea, pierderile şi amintirile acelei lumi. Şi au făcut-o într-o formă atât de impresionantă şi originală, încât operele lor conving prin universalitate.

„Cine nu ştie de unde provine, nu ştie nici încotro doreşte să meargă“, spune o veche zicală din lumea cernăuţeană a secolului trecut. Poate acesta este şi unul dintre motivele pentru care Amy Colin, profesor de literatură în Statele Unite, şi Edith Horowitz-Silbermann, actriţă şi traducătoare a lui Tudor Arghezi în limba germană, au publicat volumul după mulţi ani de cercetări şi muncă acribică.

Prin rememorări, documentare fotografică, poeme inedite şi scrisori, autorii reînnoadă firul istoriei, atât de des întrerupt de calamităţile sociale prin care a trebuit să treacă Bucovina în secolul trecut.

Edith Horowitz-Silbermann a perseverat ani de-a rândul la editura Suhrkamp şi la Eric Celan, fiul poetului, pentru a primi aprobarea de publicare a poeziilor lui Paul Celan, pe care, la rândul ei, le primis în tinereţe de la însuşi poetul. Era vremea în care acesta din urmă îşi spunea încă Paul Ancel şi visa la „lumea din spatele castanilor" („hinter den Kastanien liegt die Welt").

„Dovezile unei prietenii" povesteşte despre, desigur, o prietenie – a poetului Celan cu vecina sa Edith, fiica avocatului Horowitz din Cernăuţi. În casa familiei Horowitz se găsea cea mai mare bibliotecă din oraşul bucovinean, o mare atracţie pentru tânărul Paul, întors în 1938 de la studiile sale din Franţa. Mult timp avea să şi-l petreacă, împreună cu prietenii, în casa Horowitz; şi tot aici a scris şi multe poeme – pe care, mai apoi, le-a lăsat drept amintire.

Când Edith Horowitz-Silbermann a reuşit să emigreze, în anii 60, şi s-a stabilit la Düsseldorf, Paul Celan s-a bucurat ca se poate revanşa pentru ajutorul din timpul războiului, ajutându-şi, la rândul său, prietenii. Celan a ţinut mult la relaţia sa cu familia Silbermann, mai ales că anii 60 au fost pentru el extrem de apăsători, din cauza acuzelor pe care i le aducea Claire Goll. Aceasta afirmase că multe din metaforele primelor poeme ale poetului nu ar fi fost originale, ci ar fi fost, de fapt, din lirica poetului Ivan Goll.

Ani de zile Celan a suferit datorită acestui proces, iar familia Silbermann, cum se poate afla din amintirile publicate, i-a fost de mare ajutor.

Cu puţin timp înainte de a se sinucide, Paul Celan şi-a sunat prietenii, care nu şi-au putut ierta faptul că nu au înţeles pe deplin mesajul: dacă poetul a cerut ajutor sau şi-a luat rămas bun rămâne un secret.

Edith Silbermann, care a pus cap la cap amintirile după ce viaţa oraşului şi tinereţea lor a fost întreruptă brusc, în 1941, la primele deportări în Transnistria, nu a mai reuşit să-şi vadă cartea publicată, murind în anul 2008.

O relevanţă aparte, în acest volum documentar, o au cele 15 pagini în care autoarea demontează (în capitolul „Mituri în cercetarea operei celaniene") ceea ce ea numeşte a fi neadevăruri, presupuneri sau concluzii eronate despre viaţa lui Paul Celan.

Inedit este şi capitolul documentelor fotografice, relevând nu doar viaţa privată a personajelor, ci şi multe imagini din Cernăuţii vremii.

Până la urmă, cheia volumului apărut acum stă în completările pe care le aduce „Operei de început" a poetului din Cernăuţi („Das Frühwerk").

Merită precizat, în context, că la editura C. H. Beck a apărut şi un alt volum intitulat „Amintiri din Czernowitz". Autorul, Zvi Yavetz, aduce amănunte – bine documentate dar şi extrem de cald descrise – despre istoria oraşului, despre minorităţile sale care generau o majoritate culturală productivă în cinci limbi, despre personalităţi si arhitectură.

Cele două cărţi deschid o fereastră spre lumea apusă a acelei margini de Europă în care s-a creat şi s-a trăit, se pare, cu multă pasiune.

Autor: Anni-Lorei Mainka

Redactor: Cristian Ştefănescu