Patriotismul: de la Corneliu Coposu la Diana Şoşoacă | România | DW | 11.12.2020
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Opinie

Patriotismul: de la Corneliu Coposu la Diana Şoşoacă

Indiferenţa faţă de masele dezorientate şi uşor de manipulat a condus la apariţia pe scena politică a unor aventurieri mai mult sau mai puţin cunoscuţi pînă la alegerile parlamentare. 

Patriotismul a devenit un cuvînt desuet, ba chiar rușinos a-l rosti în mass-media, în conferințele ținute de o serie de intelectuali cu blazon sau în scrierile acestora, dar mai ales în rîndul tinerilor. Conform ultimelor sondaje de opinie, sub 10% din generația tînără afirmă că sînt „foarte patrioți“. Întrebarea e pusă prost, întrucît nu poți să fii mai patriot sau mai puțin patriot. La fel cum nu poți să fii mai credincios sau mai puțin credincios, mai integru sau mai puțin integru, mai viu sau mai puțin viu. Tocmai aici cred că întîmpinăm esența patriotismului, anume aceea de a fi om viu, protagonist al propriei existențe alături de a celui de lîngă tine.

Patriotismul de fațadă, zgomotos, bine împachetat în poleiala lozincardă a frazelor sforăitoare a fost instrumentul implacabil de manipulare a maselor de către Iliescu și CV Tudor. Ei sînt corifeii colectivizării sentimentelor celor mulți față de iubirea de patrie. „Nu ne vindem țara“ a fost refrenul confecționat în laboratoarele fostei Securități prin care mari companii occidentale au fost împiedicate de clientela FSN să investească într-o Românie energofagă, cu o economie pusă pe butuci de regimul comunist. Milioanele de locuri de muncă subvenționate au însemnat tot atîtea milioane de patriotarzi, în vreme ce pionii puterii politice căpușau fabricile și uzinele falimentare.

Preoţii faţă cu enoriaşii rău-platnici

Patriotismul sforăitor al lui CV Tudor cădelnițat în parlament, în paginile revistei România Mare și în aparițiile televizate, părea să fi dispărut odată cu moartea tribunului. Nu a fost așa. Isteria național-extremistă de extracție legionară a fost conservată și întreținută de ofițerii fostei Securități, ai Armatei și Poliției, pilonii PRM care au reușit în anul 2000 să-l plaseze pe CV Tudor în turul doi al alegerilor prezidențiale alături de Ion Iliescu. Servind aceluiași țel al patriotismului de mucava, nu puțini au fost preoții ortodocși, parte din ei cu stele sub sutană, care au predicat în biserici extremismul și intoleranța față de minoritățile etnice, în speță față de cetățenii maghiari, față de minoritățile religioase sau de cele sexuale.

Aceste manifestări xenofobe au continuat și continuă să se manifeste și astăzi. Nucleul dur al Bisericii Ortodoxe consideră că ecumenismul e o scrînteală care îi îndepărtează pe credincioși de la adevărata cale a credinței. Învățăturile preoților, în sensul celor spuse, caută să-i readucă la biserică pe cei rătăciți din parohie, altfel spus pe rău-platnici. Și asta nu numai în sate și comune, cum s-ar putea crede, ci și la bisericile din orașe, acolo unde mulți dintre cei care spun că au încredere în Biserică nu calcă pragul unui lăcaș de cult decît la nuntă, la botez sau înmormîntare. Sau atunci cînd dau acatiste pentru „reușita la examen“ a odraslelor (chiar asta scrie pe bilețelul înmînat preotului pentru pomelnic), pentru fetele de măritat care nu au peţitori ori pentru vitele care nu mai dau lapte şi multe asemenea sminteli.

Să nu se creadă că intru în intimitatea credinței unuia sau a altuia. Mă revoltă însă fățărnicia multor slujitori ai bisericii care predică enoriaşilor despre cucernicie şi sfinţenia sărăciei, în timp ce ei sînt vînduţi pînă-n măduva oaselor celor lumeşti, între care se înscrie şi concubinajul făţiş cu un politician sau altul, cu un partid sau altul.

Extremismul nu a dispărut odată cu CV Tudor

Am insistat asupra păcatelor multor preoţi şi a smintelii multor credincioşi ori a comerţului unei mari părţi a politicienilor cu milostenia pentru a ajunge la patul germinativ în care plaga naţionalismului extremist de sorginte legionară a ieşit din nou la iveală la alegerile parlamentare din 6 decembrie. Extremismul nu a dispărut niciodată din rîndul gloatei revanşarde ori din clica unor politicieni, preoţi, ofiţeri activi sau în rezervă ai Armatei, Poliţiei, serviciilor secrete, din fauna unor intelectuali turmentaţi de propriile complexe. Lista este mult mai lungă şi rămîne în sarcina sociologilor şi a istoricilor să-i dea de capăt. Rădăcinile patriotismului sforăitor care au condus la dictatura maselor năuce sînt secreţii ce au germinat adînc în cursul istoriei.

Cei care au crezut că odată cu dispariţia lui CV Tudor extremismul a dispărut şi el s-au îmbătat cu apă rece. Rasismul, intoleranţa faţă de minorităţile de orice fel, punerea la zid a valorilor, oportunismul, impostura şi-au continuat marşul în subteranele societăţii fără ca partidele democrate şi proeuropene, presa, analiştii, intelectualii autentici să bage de seamă. Iar acest autism se datorează unui dictat ipocrit al categoriilor enunţate, anume al lipsei de implicare în a pune piatra de temelie la zidirea spiritului comunitar. Indiferenţa faţă de masele dezorientate şi uşor de manipulat a condus la apariţia pe scena politică a unor aventurieri mai mult sau mai puţin cunoscuţi pînă la alegerile parlamentare. 

Aşa a reuşit partidul Alianţa pentru Unitatea Românilor (AUR) să fie votat de 9% dintre alegători la alegerile parlamentare. Impostorii din fruntea acestei făcături politice care au defilat prin ţară cu lozinci patriotarde au înfierbîntat minţile a jumătate de million de votanţi. Dintre ei, doar 8% cu studii superioare. 

Un aspect care a scăpat presei şi comunicatorilor publici este acela că conglomeratul AUR a adunat cele mai multe voturi în judeţele din Moldova, precum Botoşani, Suceava, Neamţ, Vaslui, Iaşi, Bacău, dar şi în Constanţa. Să fie oare întîmplător faptul că judeţele respective din Moldova, unele dintre cele mai sărace, au fost fieful legionarilor? E o temă de lucru a sociologilor, istoricilor şi analiştilor politici.

Închei, pentru a pune faţă în faţă patriotismul sforăitor, şi nu doar al extremiştilor de la AUR, ci şi de la partidele stîngiste sau dreptace, cu un citat din Corneliu Coposu: „Găsesc că afişarea patriotismului este indecentă. Un om care simte dragostea pentru ţară, un om care este decis ca în interesul ţării să-şi sacrifice propria existenţă nu are să se bată pe piept cu sentimentul acesta.“

Mă tem că dintre Corneliu Coposu şi o anume Diana Şoşoacă din fruntea unui partid apărut din subteranele societăţii vor fi tot mai mulţi aceia care o vor alege pe Şoşoacă.