Paradoxul autonomiei locale

Consultările care au avut loc la sfîrşitul săptămînii între oficiali guvernamentali şi reprezentanţii administraţiilor locale par, la prima vedere, un exemplu de dialog reuşit. Majoritatea declaraţiilor au sugerat că PDL şi PSD au depăşit tonul polemic şi că au găsit o cale simplă pentru reducerea birocraţiei în administraţiile locale.

Potrivit modelului centralist actual, guvernul alocă bani administraţiei locale, aşa încît este firesc ca tot el să-şi pună întrebări cu privire la natura şi la structura cheltuielilor dintr-o primărie sau dintr-un consiliu judeţean. Dar este pentru prima dată cînd în România se întîmplă acest lucru.

Ministrul finanţelor publice, Gheorghe Pogea, a explicat că pe parcursul consultărilor a fost stabilit un „normativ“ privind cheltuielile de personal în funcţie de numărul de locuitori.

Ministrul de finanţe nu a dat amănunte, dar potrivit altor declaraţii s-a propus bunăoară ca primăriile care au mai puţin de 1500 de locuitori să nu angajeze mai mult de 12 persoane, cele din localităţile cu pînă la 3000 de locuitori să nu depăşească 14 angajaţi, cele cu 5000 de locuitori, 16 angajaţi şamd.

Datele acestea nu sînt confirmate oficial şi trec drept simple propuneri, dar, în esenţă, este vorba de a găsi un criteriu al cheltuielilor cu personalul într-o administraţie haotică, care nu poate face niciodată dovada că a cheltuit banii în mod necesar şi judicios. O primărie dintr-o localitate mică, cu nici 1500 de locuitori, poate avea astăzi peste 50 de angajaţi.

Dacă miniştrii PDL şi PSD au părut în consens, pentru primari şi preşedinţii de consilii judeţene a fost o grea lovitură la care nu au apucat încă să riposteze. Reducerea aparatului funcţionăresc strică o mulţime de aranjamente locale cu atît mai importante cu cît localităţile sînt mai mici.

Se înţelege că Guvernul nu poate impune reforma decît prin procedee indirecte. Pînă la adoptarea unei legi în domeniu, Capitala intenţionează să penalizeze primăriile nesupuse prin tăierea fondurilor de investiţii.

Aceste dezbateri pun în lumină mai bine dificultăţile descentralizării. Guvernul intenţionează să ofere primăriilor zone mult mai largi de suveranitate locală, dar pe de altă parte constată că aceste administraţii locale se poartă iraţional în domeniile în care au deplină libertate de decizie.

Nu există de aceea nici o garanţie că, dacă descentralizarea ar fost pînă acum încheiată, nu s-ar fi produs distorsiuni dintre cele mai grave. Ca să poate avansa cu procesul descentralizării Guvernul se vede, aşadar, nevoit să dea o lege privind „normativele“ de personal, o lege care restrînge de fapt autonomia locală.

Autor : Horaţiu Pepine

Redactor: Ovidiu Suciu