Pactul pe Educaţie şi Cercetare – un deziderat din ce în ce mai îndepărtat?

Într-o intervenţie în exclusivitate pentru Deutsche Welle, Daniel Funeriu, deputat europarlamentar din partea PD-L (Grupul Partidului Popular European şi al Democraţilor Europeni) şi vicepreşedinte al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor din Domeniile Educaţiei şi Cercetării din România, ne vorbeşte despre experienţa lui în cadrul acestui grup de elită strâns la Cotroceni.

Domnule Daniel Funeriu, care sunt şansele ca planul de învăţământ realizat în 2007 la Cotroceni cu preşedintele Traian Băsescu să fie negociat cu PSD-ul?

Întrebarea d-voastră este foarte pertinentă şi vreau să vă mulţumesc că m-aţi invitat la această discuţie. Ar trebui să vă fac un scurt istoric a ceea ce s-a întâmplat la Cotroceni, pentru că este deosebit de relevant pentru discuţia noastră.

Preşedintele Traian Băsescu a realizat la sfârşitul anului 2006 situaţia învăţământului românesc, dar nu existau date precise şi clare, care să confirme sau să infirme aceste gânduri pe care preşedintele şi societatea românească le aveau.

De aceea, a înfiinţat această Comisie Prezidenţială formată din 12 persoane, condusă de d-nul profesor Mircea Miclea (preşedinte Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, n.red.). Scopul acestei comisii a fost elaborarea unui diagnostic asupra situaţiei învăţământului românesc, cu perspectiva ca în jurul acestui diagnostic şi în jurul unor propuneri minimale, dacă doriţi, să fie semnat un pact naţional, tot aşa cum a fost semnat Pactul pentru Integrare Europeană.

Ce a ieşit?

Ceea ce a ieşit sunt trei documente. În primul rând, ca să le iau cronologic, România Educaţiei – România Cercetării. Care ar fi diagnosticul sistemului educaţional din România şi un tip de măsuri care ar trebui să fie luate.

În urma acestui document care a fost asumat de preşedintele României, toate partide politice - şi aici ar trebui să menţionez şi contribuţia PSD, dar şi a PNL – au semnat Pactul Naţional pentru Educaţie (documentul a ieşit în luna iulie 2007 şi pactul a fost semnat în primăvara anului 2008).

Ţin s-a subliniez că este pentru a doua oară în istoria de după 1989 când toate partidele politice au înţeles importanţa unui domeniu, aşa cum a fost integrarea europeană - prima dată sub preşedinţia d-lui Iliescu. Tot aşa, toate partidele politice, sindicatele importante, organizaţiile non-guvernamentale din România au semnat acest pact.

Acest pact stabileşte câteva linii mari. După semnarea acestui pact, Comisia Prezidenţială a invitat toate partidele şi toate sindicatele să facă propuneri pentru a stabili o strategie naţională care să fie, la rândul ei, asumată de toate partidele şi de Guvernul ieşit din alegerile din 2008, indiferent care ar fi fost el.

Ce s-a întâmplat de atunci?

Ceea ce s-a întâmplat a fost un succes, chiar un mare succes, pentru că acest document elaborat de Comisia Prezidenţială, sub conducerea d-lui Miclea, în urma propunerilor venite de la aceste partide - preşedintele a adus un foarte mare cadou noului guvern, pentru că, la acel moment, era la începutul marii campanii electorale şi preşedintele a spus foarte răspicat sindicatelor – promulg această lege a măririi salariilor dacă sindicatele acceptă oferta pe care noi o propunem.

În campania electorală, eu însumi am organizat 22 de dezbateri cu profesori şi studenţi din toate ţara şi am fost surprins de sprijinul pe care aceasta strategie l-a întâlnit în teritoriu.

Ca să revin la întrebarea iniţială cu PSD, în momentul în care s-a negociat programul de guvernare – negociere la care am participat şi eu şi d-na Andronescu, în mod explicit, în primul paragraf al părţii care are de-a face cu educaţia – este scris exact acelaşi lucru: Guvernul îşi asumă strategia naţională care a fost asumată de preşedintele României şi de sindicate.

În ciuda acestui plan, acestor dezbateri şi a intervenţiei ministrului învăţământului, Guvernul României nu s-a ţinut de promisiune şi a micşorat drastic bugetul pe educaţie şi cercetare.

Azi şi mâine vom şti care va fi soarta votării în plenul Parlamentului a bugetului dedicat educaţiei şi cercetării.