Organizaţiile pentru migranţi critică stigmatizarea acestora
4 februarie 2025Psihologi? În total patru. Asistenți sociali? Unul singur. Psihoterapeută? Tocmai ce i-au fost reduse orele de lucru. Gabriele Al-Barghouthi știe prea bine ce înseamnă să gestionezi lipsurile. Ea este șefa Centrului Psihosocial Mondial Bonn, locul de întâlnire din fosta capitală federală pentru refugiații cu probleme psihice și sociale. Atunci când se vorbește despre misiunea centrală a echipei sale mici, adesea apare fraza: „Să stabilizăm mai întâi oamenii după fuga lor și experiențele de violență frecvente.”
Dar asta nu este deloc simplu. Mulți suferă, spune Al-Barghouthi pentru DW, mai ales din cauza circumstanțelor din Germania. „Această așteptare eternă a procesului de azil, nesiguranța, cazarea în adăposturi uriașe fără nicio intimitate. Mulți sunt și la curent cu situația politică actuală, trăiesc rasismul cotidian și excluziunea. Toate acestea sunt lucruri care ar afecta și persoanele sănătoase.”
Unul din trei refugiați suferă de afecțiuni psihice
Centrul Psihosocial din Bonn este una dintre cele 51 de instituții din Germania care se ocupă de îngrijirea terapeutică a refugiaților din această țară. Dacă ne uităm la statistici, putem înțelege de ce acest ajutor nu depășește de multe ori prima stabilizare a pacienților: conform asociaţiilor de profil, în 2022 aproape 26.000 de persoane au primit ajutor. Ceea ce reprezintă 3,1% din necesarul real de îngrijire. Ministrul federal al sănătății, Karl Lauterbach (SPD), spune că 30% dintre refugiați sunt bolnavi psihic.
Sunt cifre care trec destul de neobservate în dezbaterea aprinsă despre gestionarea refugiaților. După atacul mortal cu cuțitul din Aschaffenburg, Bavaria, în care au fost omorâţi un copil de doi ani și un bărbat, tatăl unui alt copil, migraţia a devenit principala temă electorală. Se presupune că atacatorul este un refugiat cu probleme psihice din Afganistan. Situația este și mai alimentată de planul cu cinci puncte al Uniunii Creştin-Democrate (CDU)pentru înăsprirea politicii de azil, care a fost susţinut cu voturile AfD, un partid parţial de extremă dreapta, în Bundestag.
Psihologa Milena Peitzmann experimentează în fiecare zi efectele asupra refugiaților: „Observ că pacienţii mei sunt extrem de temători după Aschaffenburg, atât din cauza legilor mai severe, a regulilor mai dure privind deportarea sau chiar din cauza unei noi guvernări. Toți sunt la curent cu dezbaterile, iar acest lucru îi apasă și mai mult. Pe de o parte este această incertitudine și pe de altă parte acest sentiment că sunt pedepsiți colectiv pentru ceva ce a făcut o singură persoană.”
Afecțiunile psihice nu sunt verificate la sosire
Peitzmann și Al-Barghouthi enumeră ceea ce ar trebui să existe, în loc de măsuri dure în politica de migrație: o evaluare sistematică a necesarului de sprijin în centrele de primire și în adăposturile colective, locurile unde ajung refugiații. În formularul în care refugiații sunt întrebați despre posibilele boli, lipsește, de exemplu, o întrebare esențială: cea despre afecțiunile psihice. Și apoi, o politică care să nu amenințe în mod constant cu reduceri. În cele din urmă, o mai bună continuare a îngrijirii prin terapeuți independenți. Așa cum o văd experții.
„Acum doi ani, pentru un proiect, am contactat toți cei 300 de psihoterapeuți din Bonn și din împrejurimi, pentru a face puțină publicitate pentru clienții noștri. Au răspuns doar trei. Probabil idealişti,” spune Gabriele Al-Barghouthi cu un zâmbet amar. Tratamentul refugiaților este prea obositor pentru mulți: „Mai întâi trebuie găsit un translator, apoi trebuie întocmit un contract, iar în final, costurile nu sunt de multe ori acoperite.”
Sinuciderea este subiectul principal, nu violența la adresa altora
Îngrijirile în cazuri de urgență este un alt subiect unde este necesar un răspuns rapid. Cazul clasic: pacienții ajung în spital, dar sunt externați după o singură noapte și primesc o cutie de pastile fără prea multe explicații. Ajung să înghită prea multe dintre ele.
În general, sinuciderea este tema dominantă în tratament, mai mult de jumătate dintre pacienți având gânduri sinucigașe, spun psihologii din Bonn. Și nu așa cum s-ar putea crede din cauza dezbaterii aprinse din Germania, refugiații nu reprezintă un pericol pentru comunitate. Majid Ibrahim, asistent social, spune pentru DW: „Sunt în Centrul Psihosocial din 2020 și în toți acești ani am avut un singur caz în care o persoană a amenințat cu violență extremă. Un singur caz – și am chemat imediat poliția. De obicei, este vorba despre persoane care vor să-și facă rău lor personal.”
Organizaţia pentru ajutorul refugiaților critică discuţiile și suspiciunea generalizată
Jenny Baron lucrează ca psiholog la BAfF, Asociația Federală a Centrelor Psihosociale pentru Refugiați și Victime ale Torturii. După atacul de la Aschaffenburg, organizația a primit multe întrebări despre cum a fost posibil acest atac și dacă persoanele cu afecțiuni psihice reprezintă un pericol mai mare.
Dezbaterea o sperie foarte mult, alimentând frica și ducând la o mai mare divizare a societății, spune Baron pentru DW: „Noi, ca federație, simțim că vântul a devenit mult mai puternic. Există mai puțin respect pentru cei care, în condiții extrem de dificile, se dedică refugiaților și asigură un nivel înalt de îngrijire. Observăm acest lucru prin faptul că fondurile financiare sunt mai reduse, pentru că politica nu mai vede necesitatea.”
De asemenea, Baron critică marile lacune în oferta de îngrijire. În prezent, centrele psihosociale trebuie să respingă multe persoane din cauza lipsei de resurse. Atunci când este necesar un loc pentru psihoterapie, persoanele afectate trebuie adesea să aștepte mai mult de un an. Deseori multe dintre afecțiunile psihice ale refugiaților rămân neidentificate, oamenii se retrag și stau uneori zile sau săptămâni doar în camerele lor.
Psihologul face apel ca oamenii cu afecțiuni psihice să nu fie considerați vinovați din oficiu: „Ei reprezintă o populație foarte mare în Germania. Știm că o treime din populație va dezvolta o boală în cursul vieții. Majoritatea acestora, indiferent de origine, nu vor deveni violenți.”