Opoziţia mecanică

E cu siguranţă neserios să te opui unui proiect doar pentru că este susţinut de adversarii tăi. Cu toate acestea se întâmplă destul de des. Primul ministru mărturisea că anul trecut se opunea proiectului Roşia Montana pentru că era susţinut de Traian Băsescu! Un motiv puternic s-ar spune, dar, după cum dă de înţeles premierul însuşi, nu foarte serios, din moment ce îi dă astăzi adversarului dreptate.

Acum PDL anunţă că se opune proiectului descentralizării pentru că îl susţine USL. Nu spune explicit acest lucru, e adevărat, dar PDL a inclus în toate programele sale politice şi în cele guvernamentale principiul subsidiarităţii şi proiectul descentralizării administrative, aşa încât părea de la sine înţeles că ar trebui să suţină acest proiect cel puţin în principiu; ceea ce nu se întâmplă. Dacă ar fi avut obiecţii legate de felul în care urmează să se facă transferul de atribuţii, opozanţii ar fi participat la dezbateri, ar fi cerut lămuriri prin mecanismul întrebărilor parlamentare şi prin alte mijloace care le stau la dispoziţie. Dar PDL nici măcar nu are de gând să depună amendamente anunţând că intenţionează să iniţieze o moţiune de cenzură. Din declaraţiile publice, legea descentralizării este o catastrofă care ar trebui împiedicată cu orice preţ. Este uimitor cum politicienii care au arborat multă vreme tonul gravităţii reiau acum cele mai rizibile poncife ale presei bulevardiere: „Descentralizarea - susţine Monica Macovei - este „doar un cadou pentru baronii USL!”.

„Baronii USL”, sau „baronii locali” pur şi simplu sunt oamenii aleşi democratic ca să conducă administraţia locală. Ei sunt de cele mai multe ori expresia unor preferinţe personale lipsite de orice culoare politică. Primarul Sibiului, Klaus Johannis, este un bun exemplu, dar mai sunt şi alţii care au fost aleşi în pofida orientării politice generale. Faptul că majoritatea sunt astăzi militanţi USL este neesenţial. Mâine proporţia se va schimba aşa cum se întâmplă de fiecare dată. Dacă unii sunt corupţi acest lucru nu are nicio legătură cu descentralizarea, ba, am putea spune că sistemul centralist - cu responsabilităţi împărţite şi niciodată asumate până la capăt - este cel care încurajează coruperea lor. Am mai argumentat că „baronii locali” sunt un simplu clişeu de presă, care nu poate ţine locul unei veritabile analize instituţionale şi care tinde să devină un slogan propagandistic. Dar presa are scuze, căci ea caută formulări rapide şi percutante care nu trebuie luate întotdeauna în litera lor, dar politicienii cu pretenţii nu au nicio justificare. Frivolitatea le stă rău de fiecare dată.

E oare posibil ca în sinea lor politicienii PDL să deteste, de fapt, ideea subsidiarităţii? De-a lungul timpului am găsit destule indicii, dar pentru că nu au fost confirmate am sfârşit prin a le considera simple accidente. E adevărat că gândirea politică se forjează în ce are ea mai intim în cadrul partidului, or, în PDL a domnit prin conducerea lui Traian Băsescu o centralizare autoritară. Oamenii formaţi în cadrele unui partid cazon nu pot avea prea multe simpatii pentru ideea descentralizării care sugerează dezordine şi prea multă culoare şi diversitate. Totuşi nu ar trebui să exagerăm. Există cu siguranţă aceste influenţe, însă pe de pe altă parte democrat liberalii au fost nevoiţi prin apartenenţa la PPE să declame principiul subsidiarităţi în toate apariţiile lor publice. Or, ceea ce se repetă intens ar trebui să lase urme. Este aşadar mult mai probabil ca PDL să înţeleagă perfect despre ce e vorba, opunându-se doar pentru că subiectul e promovat de USL.

Asta se cheamă însă opoziţie oarbă şi mecanică. Militanţii democrat liberali şi cei din partidele care gravitează în jurul preşedintelui se întreabă nedumeriţi de ce nu cresc în sondaje. Răspunsul vine de la sine: între o maşină de opoziţie programată să spună „nu”, invariabil, şi o persoană fără prea mari virtuţi, alegătorii o vor prefera mereu pe cea de a doua.