Un cancelar depășit de situație

În cel mai bun caz, lipsa de reacție a lui Olaf Scholz în momentul comparației cu Holocaustulpoate fi descrisă drept neputință. Cancelarul privește drept, vizibil revoltat, dar totuși tace când Mahmoud Abbas îl provoacă cu afirmația: "Israelul a comis 50 de masacre în 50 de localități palestiniene din 1947 până astăzi. 50 de masacre, 50 de holocausturi”. 

Imediat după aceea, purtătorul de cuvânt al lui Scholz încheie conferința de presă, Scholz și Abbas își strâng mâinile.

Un lucru este absolut clar: un cancelar german nu trebuie să permită niciodată unui oaspete pe teritoriul german să nege Holocaustul, să îl relativizeze sau să păteze în vreun fel memoria celei mai gravecrime din istoria omenirii. Holocaustul - lucru ce trebuie amintit din nou în Germania - a fost planificat la Berlin. Germania național-socialistă este vinovată pentru uciderea a șase milioane de evrei. Astăzi, responsabilitatea onorării memoriei victimelor revine guvernului federal german 

Cât de vie mai este cultura germană a memoriei?

Este limpede că în cultura germană a comemorării ceva este defect. Altfel nu se poate explica cum de Olaf Scholz a avut totuși prezență de spirit când a fost vorba despre utilizarea cuvântului "apartheid“. Acesta este un termen controversat, pe care guvernul israelian l-a condamnat în repetate rânduri ca fiind antisemit, cel mai recent în cazul unui raport al Amnesty International, și care este dezavuat în multe cercuri intelectuale din Israel, SUA sau chiar Germania. Este important ca șeful guvernului federal să sublinieze că el și guvernul german nu adoptă termenul de "apartheid". În această privință, se pare că Scholz a fost bine pregătit. 

Însă cum se poate ca el să nu fi luat în calcul posibilitatea ca Abbas să facă o comparație cu Holocaustul? La urma urmei, nu este prima dată când președintele Autorității Palestiniene încearcă să atragă atenția prin declarații inacceptabile. Aici apare o neînțelegere flagrantă: guvernul german nu trebuie neapărat să clasifice concepte în contextul conflictului din Orientul Mijlociu, termeni care sunt folosiți nu numai de numeroși alți palestinieni în afară de Abbas, ci și de renumite organizații pentru drepturile omului. Cu toate acestea, o linie roșie este depășită atunci când vine vorba de comemorarea Holocaustului, căci Germania are datoria de a nu rămâne tăcută. Faptul că Olaf Scholz nu a respins imediat cuvintele lui Abbas a afectat masiv reputația Germaniei - nu numai în Israel - și este impardonabil. 

După conferința de presă, cancelarul a scris pe Twitter: "Sunt profund indignat de declarațiile incalificabile ale președintelui palestinian Mahmoud Abbas. În special pentru noi, germanii, orice relativizare a Holocaustului este intolerabilă și inacceptabilă. Condamn orice încercare de negare a crimelor Holocaustului”. 

Însă această declarație este tardivă. Scandalul a ajuns deja în Israel, ceea ce a alimentat situația deja tensionată din Orientul Aptopiat. Premierul israelian Yair Lapid, el însuși fiu al unor supraviețuitori ai Holocaustului, declarase deja pe Twitter cu privire la Abbas: „History will never forgive him” ("Istoria nu-l va ierta niciodată").

Abbas nu îi reprezintă pe toți palestinienii

Cuvintele lui Abbas nu mai au nevoie de niciun comentariu în acest moment. Ele sunt rușinoase și infame. Mai presus de toate, ele sunt dăunătoare pentru palestinieni, care merită să poată alege încă o dată cine îi reprezintă în lume (să nu uităm că au trecut 16 ani de la ultimele alegeri democratice): un președinte care să încerce să fie diplomat. 

Abbas ar fi putut să se asigure că, după conferința de presă, se vorbește mai degrabă despre faptul că un atac aerian al forțelor israeliene - și nu, așa cum a declarat inițial partea israeliană, o rachetă rătăcită a Jihadului Islamic - a ucis cinci copii în Gaza cu doar câteva zile în urmă. În schimb, a pătat memoria victimelor Holocaustului și, odată cu ele, reputația tuturor palestinienilor care nu vor relativiza niciodată Holocaustul. Și care nu-și doresc nimic mai mult pentru ei și pentru israelieni decât să trăiască în sfârșit în pace.