Opinie: UE este pe drumul bun în privința vaccinării

Vaccinul anti-coronavirus nu este disponibil în cantități suficiente și va rămâne încă așa pentru ceva vreme în Uniunea Europeană. Nu ajută cererile pe ton ridicat de intensificare a vaccinării formulate la reuniunile virtuale ale UE. Este inutil să se caute vinovați, deoarece Comisia Europeană a comandat deja la șase producători 2,6 miliarde de doze de vaccin. Problemele nu sunt de data aceasta lipsa voinței comune sau a solidarităţii în UE, ci pur și simplu capacitățile reduse de producție, care sunt în continuă extindere, și întârzierea cu care efectuează livrările convenite unul dintre producători: AstraZeneca.

Este adevărat că alte state au fost mai rapide și mai iscusite în procurarea de vaccinuri. SUA și-au dezvoltat din timp unitățile de producție și au interzis exporturile de vaccinuri. "America first" s-a dovedit a fi, sub acest aspect, o rețetă de succes. Israelul și Marea Britanie au riscat mult, mizând fiecare pe câte un producător anume, profitând ulterior de contractele avantajoase încheiate. Până la urmă, "UK first" și "Israel first" s-au dovedit de asemenea abordări care au dat roade.

Solidaritate externă

UE s-a mișcat prea încet, prea târziu și nu și-a asumat riscuri suficiente. Comisia Europeană a admis între timp această greșeală. Totuși, un rol în acest proces l-au jucat toate cele 27 de țări membre. Nu ajută la nimic acum să se arate cu degetul spre unii sau alţii.

Uniunea Europeană este singura regiune din vestul bogat care a exportat în masă vaccin anti-coronavirus: este vorba de 70 de milioane de doze din cele 150 de milioane produse - o parte din ele trimise în țări sărace, în cadrul asociației COVAX din cadrul ONU.

O interdicție de export a vaccinurilor din spaţiul comunitar amenință mai ales Marea Britanie, care poate produce singură vaccin, dar care a importat totuşi suplimentar 21 de milioane de doze din UE. Exporturile de vaccin în țările sărace, inclusiv în vecinătatea apropiată a Uniunii, ar urma să fie continuate. Ceea ce este corect, având în vedere că, pentru a fi cu adevărat în siguranță, trebuie ca toată populația lumii să fie vaccinată anti-COVID-19. Dacă blocul comunitar ar opta acum la rândul său pentru "EU first", interzicând exporturile de vaccin, atunci ar avea de suferit numeroase țări din afara Uniunii.

Solidaritate internă

S-a știut de la bun început că debutul campaniei de vaccinare va fi mai lent, urmând ca numărul dozelor de vaccin disponibile să crească tot mai mult pe parcurs. Totuși, așteptările și speranțele privind scăderea masivă a numărului deceselor și în anularea restricțiilor tot mai deranjante din viața publică au fost imense. Vaccinarea este o temă care generează emoții foarte puternice. Nu e de mirare deci că și șefii de stat și de guvern din UE devin irascibili şi intră în  panică atunci când e vorba de procurarea elixirului salvator.

Totuși, este corect ca UE să acționeze unitar în privința vaccinării. Dacă ar fi fost pe cont propriu, statele membre s-ar fi sfâșiat unele pe altele la bazarul de vaccinuri. Solidaritatea încă funcționează. O dovadă în acest sens este acordul de principiu asupra mecanismului de distribuire a vaccinurilor în cadrul UE, pentru a spori livrările în țările care până acum au primit mai puține doze.

Nu are nicio importanță în context faptul că anumite țări, precum Bulgaria sau Croația, au provocat singure dezechilibrul, prin politica proprie de achziționare de vaccinuri. Desigur că nu totul merge bine în campania de vaccinare. Dar să tot dăm vina pe UE pentru un așa-zis haos în campania de vaccinare nu e just. Fără Uniunea Europeană, situația ar fi fost și mai proastă.

În politica de vaccinare, UE nu face deci atâtea greșeli fatale câte i se impută adesea. Ce nu funcționează însă deloc este coordonarea măsurilor anti-coronavirus și organizarea circulației în Europa. Fiecare stat face ce vrea. Austria ordonă un lockdown pentru perioada Paștelui, Germania se răzgândește și îl anulează pe al ei. În Germania hotelurile sunt închise, în Belgia ele sunt deschise. În Belgia sunt închise granițele, în timp ce în Spania acestea sunt deschise. În Franța a fost impusă interdicția de părăsire a locuințelor, în Germania nu. Toate aceste măsuri diferite pe fondul unor evoluții similare ale pandemiei. Şi nimeni nu înțelege de ce.