Opinie: Politica faţă de refugiaţi a UE - o victorie pentru populişti | Europa | DW | 24.09.2020
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Europa

Opinie: Politica faţă de refugiaţi a UE - o victorie pentru populişti

Noul pact comunitar privind migrația renunță la ideea distribuirii refugiaților în țările UE. Statele răsăritene nedoritoare de refugiați trebuie să se implice altfel. O victorie pentru populişti, crede Barbara Wesel.

Din 2015, țările din Uniunea Europeană se ceartă pe tema politicii faţă de refugiați. Ultima chestiune care a scos în evidență disfuncționalitatea actualelor prevederi a fost incendiul din tabăra de refugiați Moria. Comisia Europeană face o nouă încercare de a rezolva problema, propunând un nou pact pentru migrație. Este un fel de ultimă șansă, dar sună în același timp ca o declarație de faliment.

Ar fi vorba de "un nou început proaspăt", promite Comisia, un "răspuns european la o provocare comună", o propunere pentru un "sistem funcțional de gestionare" a fluxurilor de refugiați. Autoritățile de la Bruxelles au venit cu formulări pompoase pentru a ne vinde în final același vin, dar în sticle noi.

Aceeași Mărie, cu altă pălărie

Nu lipsesc noțiunile pe care le știam deja demult: protejarea mai eficientă a granițelor externe ale UE, ceea ce este greu de făcut pe mare, având în vedere că scufundarea ambarcaţiunilor cu refugiați nu este permisă de dreptul internațional. Iar gardurile de protecție de pe vechea rută balcanică sunt deja demult construite, doar că acum traficanții de persoane îi ascund pe migranți în tiruri și camioane.

Sau forța de intervenție a UE, formată din polițiști de frontieră, juriști, traducători și alte persoane cu atribuții de ajutorare, care ar avea rolul să sprijine statele membre care se confruntă brusc cu prea mulți refugiați. De fapt, un astfel de grup trebuia să activeze și la Moria – ce nu a mers bine acolo?

Barbara Wesel, redactor DW

Barbara Wesel, redactor DW

Și să nu uităm luarea de decizii rapide chiar la granițele externe pentru acei migranți veniți din țări cu rată redusă de recunoaștere a statutului de refugiați sau azilanți. Bruxelles-ul visează de ani buni la o astfel de modalitate de soluționare, dar realitatea juridică a dus mereu la eșecul acesteia. După ce sistem de drept ar urma să se decidă? Există dreptul la apel? Cine numește judecătorii?

Acordul Dublin, "trimis la culcare"

Și încă o temă arhicunoscută: expulzările, formulate ca "retrimitere în țările de origine și de tranzit". Două treimi din migranții sosiți în Europa nu ar avea drept la azil, conform comisarei europene pentru migrație. Care comisară a vorbit din nou despre acorduri cu țările terțe, care ar urma să fie cumva convinse să-și primească înapoi cetățenii respinși de UE. Uniunea încearcă această abordare de mulți ani, dar până acum ea nu a funcționat. De ce ar funcționa de acum încolo?

Punctul-cheie al politicii europene pentru migrație a fost până de curând așa-numitul acord Dublin, care prevede ca țara în care un migrant intră în UE să fie responsabilă pentru acesta. Statele membre de la granița sudică a Uniunii – Italia, Grecia și Spania – protestează demult față de aceste prevederi.

Sfârșitul redistribuirii

Nu se dorește desființarea actualelor prevederi, ci extinderea criteriilor: cine are familie într-o altă țară europeană, ar urma să fie trimis în statul UE respectiv. Ceea ce înseamnă că țările în care trăiesc deja mulți refugiați ar urma să mai primească automat alții în plus. Greu de imaginat că țările scandinave și Germania vor fi încântate de această idee.

"Trimitem la culcare regulile Dublin", a explicat Comisia Europeană. Ceea ce înseamnă că prevederile sunt slăbite și mai mult, pentru că nu se poate ajunge la un consens în privinţa unor noi măsuri.

Aspectul central al noului pact pentru migrație îl reprezintă însă sfârșitul redistribuirii. Bruxelles-ul a înțeles că est-europenii nu pot fi obligați să preia refugiați și a ales să capituleze. Este o victorie frumoasă pentru populiștii de teapa lui Viktor Orban. Care nu se sfiește să reia basmele absurde de propagandă radicală de dreapta privind pericolul "schimbului de populație", adică înlocuirea sistematică a cetățenilor unguri creștini cu migranți musulmani.

Expulzare în loc de preluare

În locul redistribuirii migranților în țările membre este propus acum un așa-zis mecanism de solidaritate: statele care nu doresc să preia refugiați, se pot ocupa de expulzarea lor. Nu este prea clar cum ar urma să funcționeze practic acest sistem. Dar Budapesta, Praga și Varșovia se vor bucura probabil să-i expulzeze pe migranți.

Dar, în aceste condiții, ce ar mai motiva alte țări membre să primească refugiați? De ce să nu se alăture și ele "solidar"  demersurilor de retrimitere a refugiaţilor de unde au venit? Cine mai vrea în acest context să primească migranţi?

Propunerea Bruxelles-ului este o capitulare în fața populiștilor, care obțin astfel o victorie nemeritată. Și ceea ce lipsește cu totul este cuvântul omenie. Este vorba de triumful managementului migrației în fața omeniei.

Vă mai recomandăm