Opinie: Peng Shuai și boicotarea Jocurilor Olimpice din China | Global | DW | 25.11.2021
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Global

Opinie: Peng Shuai și boicotarea Jocurilor Olimpice din China

Vrem să întreprindem ceva întru combatarea violenţei împotriva femeilor? Avem ocazia s-o facem și mâine, și poimâine, nu doar la 25 noiembrie, ziua internațională care o marchează.

Tenis | Guanghou | Peng Shuai

Tenismena chineză Peng Shuai

De pildă, revizuindu-ne onest, ca bărbați, propriul nostru comportament. Dar și adresându-ne celor cu pâinea și cuțitul. Și, nu în ultimul rând, șefului de stat și de partid al Chinei comuniste.

Nu vă supărați, tovarășe Xi Jinping! Unde este Peng Shuai? Chiar credeți că au înghițit toți gălușca servită Comunității Internaționale prin intermediul serviciului dvs secret și al Comitetului Olimpic Internațional?

La piața activismului sportiv global

Al cărui șef, Thomas Bach, pare cumpărat de voi, de vreme ce s-a lăsat atât de lesne ”aiurit” și determinat să ”creadă” că poartă o conversație ”liberă” cu o tenismenă ca Peng Shuai, căreia i-ar merge bine și ar fi, chipurile, ca pasărea cerului de neatârnată și independentă. Nu puțini se întreabă ce sume fabuloase se vor fi încasat la Comitetul Olimpic Internațional în schimbul mâinii de ajutor repetate întinse Chinei comuniste de excepțional salarizații activiști profesioniști ai sportului global?

Să menționăm că Bach și ONG-ul său, prescurtat, elegant, CIO, patronează Olimpiadele. Comitetul e îndreptățit să le exploateze simbolurile, gen drapel și imn, precum și toate drepturile decurgând din derularea lor. Să reliefăm că dvs, tov. Xi, vă dați drept ”părintele” armonicei națiuni chineze.

Pe lângă dvs mai există în gerontocrația pe care o conduceți și alți ”tați” ai poporului, mai mici. Una din ”fiicele” lor e Peng Shuai. Tenismena e tânăra de 35 de ani violată de unul din activiștii voștri de rang înalt, cum a mărturisit ea înainte de a dispărea de săptămâni (subiectul unui comunist violator fiind tabu în China lui Xi Jinping iar încălcarea lui (nu și violul) se pedepsește nemilos). E vorba de septuagenarul ex-vicepremier și membru al biroului politic al PCC, tovarășul Zhang Gaoli.

Tenis CIO Thomas Bach Peng videoconferință

Președintele CIO, Thomas Bach, în videoconferință cu Peng Shuai

O convorbire înscenată și controlată și adevărata față a Chinei

Cât despre prezumtiva ei conversație, înregistrată pe video cu Thomas Bach, șeful CIO, care n-a remis înregistrarea postului tv CNN - oare de ce? - pare mai degrabă să fi fost purtată cu poliția politică chineză, motiv pentru care nu convinge defel că tenismenei chineze i-ar merge bine. Se va crede că e bine când va fi văzută în vest vorbind liber și fără gardieni ziariștilor. Jos pălăria că nu s-au lăsat mulți duși de nas. WTA nu s-a lăsat păcălit.

Să mai amintim, împreună cu ziarul berlinez Die Welt, că ”Peng Shuai nu e defel singura personalitate care a dispărut în China comunistă”, după ce și-a asumat libertatea civică și dreptul natural de a-și exprima liber experiența ori opinia. Diverși actori, antreprenori și oameni politici i-au împărtășit soarta, ”evaporându-se” din scenă subit după ce au rostit adevărul într-o țară care, după cum sugerează diplomatul american Pete Hoekstra, în ”Gatestone Institute”, e o amenințare și regională, și globală, și pentru propriii ei cetățeni.

China comunistă, care a făcut ”cadou” lumii pandemia cu cele cinci milioane de morți de până acum ai cataclismului, e un pericol pentru vecini, întrucât a militarizat insule artificiale construite de regim în Marea Chinei de Sud. Beijingul a atacat manu militari India. Nu mai puțin, amenință permanent democraticul Taiwan, țări mari și mici din Extremul Orient, ca Japonia, Filipine, ori democrații de tip apusean, ca Australia și SUA. Acasă comite un genocid împotriva uigurilor, a împilat și deznaționalizat Tibetul, un ținut de o inestimabilă valoare spirituală, și a transformat Hong-Kong-ul dintr-o mică țară liberă într-un mare lagăr autoritar în aer liber.

Sub ”magica” baghetă a Partidului Comunist Chinez au fost făcuți să ”dispară” varii figuri de proră, între care medicul Dr. Ai Fen și superba actriță Zhao Wei, un megastar, după cum relevă informațiile furnizate de Pete Hoekstra.

Boicotul sau complicitatea

Da, pentru mulți sportivi, Jocurile Oimpice sunt o șansă unică în viață. Ea nu trebuie irosită, vreodată, din cauze frivole. Și pentru mulți telespectatori, Olimpiadele sunt rare ocazii de a se bucura de sport și de a se destinde. Existența profesională a multora depinde de asemenea de ele. Ceea ce nu înseamnă că trebuie să ne lăsăm instrumentalizați și transformați în sculele unor ticăloși.

Urmăriţi videoclipul 02:13

Jocurile Olimpice: O nouă cetățenie ca bilet de intrare?

Oare cât vom mai admite să ne lăsăm duși de nas și să cauționăm crimele regimului totalitar chinez, patronul unui sistem mixt, comunisto-capitalist-sclavagist? Chiar nu suntem în stare, în hipermorala atmosferă creată de stânga occidentală, să ne aratăm măcar o dată morali, ca apărători demni ai drepturilor omului, boicotând niște Jocuri Olimpice de iarnă chineze care seamănă tot mai mult cu manifestarea autolegitimatoare organizată de naziști în 1936?

La ce au folosit Jocurile Olimpice din 1936? La ”stabilizarea internă, ca amplificator ideologic al doctrinei cultului corporal și a eroismului rasei, precum și ca panou propagandistic global”, cum scria Andre Postert în revista germană Cicero, în martie curent.

Or, chiar dacă regimul comunist chinez nu este regimul nazist din timpul războiului mondial, un fapt e cert. Participarea la manifestări de felul Jocurilor Olimpice sau Campionatului Mondial de Fotbal în țări precum Qatar (țară acuzată de sclavie, în care au murit, la muncă prestată în condiții absolut atroce, mii de muncitori străini) nu face decât să cauționeze, propagandistic, oribile crime, de la simple, dar sistematice încălcări ale drepturilor omului, la delicte grave, tipice statelor polițienești. Și să le stimuleze, de vreme ce rămân total nepedepsite.

Vrem oare să ne facem vinovați de complicitate la înrobiri, detenții sau poate chiar crime în masă? Chiar nu vrem să cerem socoteală Chinei și celor care profită comercial masiv de înrobiri, prin vânzarea produselor fabricate de sclavi?

Cât vom mai legimita și întări regimuri totalitare, comportând-ne împăciuitorist față de ele, astfel încât să le stimulăm propensiunea spre fărădelege, agresiune și crimă, în timp ce acceptăm fără să crâcnim tot mai draconica restrângere a libertății în societățile noastre, cândva libere și democratice?