Noul guvern german şi politica sa europeană

Germania are "o responsabilitate specială" faţă de Europa. Aşa scrie în acordul de coaliţie al noului guvern alcătuit din social-democraţi, ecologişti şi liberali. Acest guvern vrea să facă unele lucruri altfel decât cele trecute. Să fie mai dur în privinţa respectării statului de drept, mai îndrăzneţ în materie de climă şi mai decis în raport cu Rusia şi China. Noua echipă de la Berlin îşi propune multe pe scena europeană.

Ameninţările Rusiei faţă de Ucraina

Primul examen de politică externă se apropie mai repede de viitorul cancelar Olaf Scholz decât şi-ar putea el dori: concentrarea de trupe ruseşti la graniţa cu Ucraina reprezintă cea mai ameninţătoare situaţie din regiune de mult timp încoace. Vestul a asigurat Ucrainei protecţie, dar se va implica pentru asta? Scholz este aruncat aici într-o situaţie în care Angela Merkel strălucea odinioară la masa tratativelor. În această criză, el va trebui să-şi descopere propria anvergură.

Dacă guvernul său vrea să fie mai dur şi mai lipsit de compromis în raporturile cu Rusia, atunci va trebui să sprijine în următoarele săptămâni o contra-ameninţare militară cu ajutorul NATO și mai ales al SUA. La nevoie, Scholz ar trebui să devină un şoim, ceea ce ar fi o provocare pentru iubitorii de pace din rândurile social-democraţilor şi ecologiştilor.

Aceştia din urmă sunt mai duri decât social-democraţii în cazul controversatului gazoduct Nord Stream II. Este noul guvern dispus, la nevoie, să arunce pe masă această măciucă politică în raporturile cu Moscova?

Statul de drept în Europa

Coaliţia spune că Europa trebuie să acţioneze mai rapid şi mai hotărât când este ameninţat statul de drept. De un deceniuâ, acest lucru se petrece permanent în Ungaria, iar în cazul Poloniei de la venirea la putere a guvernului PiS. Mai există şi alţi câţiva imitatori mărunţi care navighează în siajul autocraţilor populişti de la Budapesta şi Varşovia.

Aici se arată o slăbiciune a guvernului Angelei Merkel: ea a avut o inimă mare şi multă înţelegere pentru durerile tranziţiei în statele est-europene. Dar, în acest con de umbră, unele dintre ele au devenit duşmani ai democraţiei şi frânarea acestei tendinţe se va dovedi în cele din urmă dificilă. Este târziu, dar nu prea târziu. Libertatea presei, independenţa Justiţiei şi instituţiilor, libertatea societăţii civile, respectarea drepturilor omului nu sunt ornamente, ci principii fundamentale ale Europei. Aici noul guvern german va trebui să își impună rapid punctul de vedere, chiar dacă pentru început va provoca o mare dispută în interiorul UE.

Noi datorii sau austeritate?

Christian Lindner, noul ministru federal de Finanţe, va trebui pentru început să-şi lase la garderobă atitudinea arogantă, dacă vrea să găsească parteneri între colegii săi europeni. În prezent, omologul său francez Bruno Le Maire are mai mult succes. Parisul tocmai a încheiat un tratat de prietenie cu Italia. Acesta este un semnal de alarmă pentru şoimii fiscali care mizează pe austeritate. Fiindcă cele două, sprijinite de restul statelor sudice, vor să relaxeze regulile de îndatorare. Lindner a anunţat deja în campania electorală, cu pumnii strânşi, că nu este de acord cu asta. Aşa că şeful său, cancelarul, va trebui să-i şoptească cum se pot realiza compromisuri în spinoasa chestiune a datoriilor, care să ocoloească principiile fundamentale, fără a le zdruncina.

Şi ar mai fi o sumedenie...

Pe agendă se mai află o mulţime de teme. Berlinul vrea să fie mai curajos în materie de protecţia climei. UE va saluta asta, în acompaniamentul strigătelor vizând alocarea unor sume suplimentare statelor din est şi celor mai sărace. Berlinul îşi doreşte un sistem echitabil de azil, dar nici măcar Angela Merkel, cu toată tenacitatea ei, nu a reuşit în acest domeniu. Noul guvern german vrea ca Europa să vorbească cu China şi în general în politica externă pe o singură voce, dar interesele naţionale au împiedicat şi împiedică asta.

Este bine când un nou guvern îşi propune multe şi vrea schimbări. Dar în viaţa de zi cu zi va avea de luptat cu împotrivirea partenerilor, cu politica reală şi cu nesfârşite crize.

Avantajul lui Olaf Scholz este că ştie cum funcţionează lucrurile la Bruxelles din timpul cât a fost ministru. A avut ocazia să înveţe de la Angela Merkel cum să aibă mare răbdare şi să-şi ţină frustrările în frâu. Iar dacă guvernul său va reuşi în câţiva ani să aplice măcar câteva din bunele sale intenţii, după inerente corecturi de parcurs, atunci va fi adus Europei un serviciu destul important.