Eurovisionul și perspectivele Unirii

Intriga clasamentului final a dat-o televoting-ul, care a urcat Moldova pe locul doi în preferințele populare – locul doi după Ucraina. În timp ce juriile naționale, compuse din profesioniști, se pare că n-au avut prea mare considerație pentru piesa moldovenilor. Partea cea mai neplăcută, dubioasă de-a dreptul, a fost punctajul acordat Moldovei de juriul din România și, respectiv, punctajul oferit de juriul de la Chișinău piesei concurenților români. A fost „zero” de ambele părți, „parte dreaptă, frățește!” – ai putea exclama cu amară ironie.

Pe rețelele de socializare au circulat tot felul de presupuneri și teorii despre un scenariu malefic: Trenulețul „Zdobilor” și al fraților Advahov, mesajul său explicit unionist ar fi deranjat cercurile oculte care trasează frontiere, schimbă guverne, decid peste capul „popoarelor”. Doar că destul de repede au venit explicațiile organizatorilor concursului. Uniunea Europeană de Radiodifuziune (EBU) ar fi descalificat juriul din România, ca și pe cele din San Marino, Georgia, Azerbaidjan, Muntenegru și Polonia, pe motiv de fraudă.

Un comunicat al Televiziunii Române a respins această acuzație, subliniind că juriul de la București de fapt a acordat 12 puncte interpreților din Moldova, a respectat cu strictețe regulamentul Eurovision, dar a aflat cu surprindere că cele 12 puncte ale sale „s-au dus” în pușculița Ucrainei, atribuite de organizatori. Prin urmare, TVR așteaptă lămuriri suplimentare din partea responsabililor Eurovision asupra erorilor vernaculare care au condus la descalificarea punctajului oferit Moldovei.

Un mister este și soarta votului acordat de juriul de la Chișinău interpreților din România. Cum s-a ajuns la „zero” puncte pentru piesa românească din partea juriului basarabean? Nu va fi fost o piesă prea bună, cea prezentată de wrs – impresionantă ca show, excitantă ca spectacol scenic, dar fără să exprime nimic din spiritul național –, însă oricum ar fi fost, nu putea să nu ia niște puncte din partea juriului basarabean. Cu totul exclus!

Va fi fost atunci comisă o fraudă, dar nu de București și nici de Chișinău, ci undeva, în culisele concursului, la nivele inaccesibile nouă, muritorilor de rând?...

Mărturisesc că îmi repugnă și nu ader la ideea unor „comploturi și conspirații internaționale antiromânești”, le tratez cu maximă parcimonie. Dar n-ar strica „oleacă” mai multă lumină în acest caz.

Despre Eurovision se spune că demult nu mai este un concurs (doar) muzical, e mai degrabă un fel de sondaj de opinie pe subiecte de alt gen, pentru care turnirul interpreților și al melodiilor este doar o convenție, un pretext, o carcasă de reprezentare. Eurovision e despre politică și geopolitică – asta, știu, nu sună bine, dar dacă mai adăugăm că a devenit și un fenomen social, la fel ca sportul, de pildă, lucrurile se mai remediază în percepția noastră. Tocmai pentru că e un fenomen social, acest concurs artistic este privit și tălmăcit prin diverse grile. Eurovision e despre putere și influență, dar și despre solidaritate și compasiune între țări și între oameni. Din această perspectivă, Ucraina merita și trebuia să câștige concursul, cum s-a și întâmplat. O națiune agresată, o națiune care plătește un greu tribut de sânge pentru viitorul ei și pentru libertatea noastră, are nevoie de susținere, de o cutie de rezonanță.

Oricum, cele 12 puncte ale juriului moldovean nu ar fi îmbunătățit prea mult plasarea în clasament a interpreților români și probabil nici punctajul maxim venit de la București (dacă ar fi fost luat în considerare) nu ar fi sporit șansele moldovenilor. Poate în zilele următoare vom afla mai multe despre ce s-a întâmplat, despre cât de „manipulat” a fost votul juriilor de la București și Chișinău, sau poate nu vom afla.

Important este, spun internauții de pe ambele maluri ale Prutului, că „trenulețul Unirii” a pornit din Gară și își urmează tenace drumul spre destinație, în pofida războiului din Ucraina sau a panglicilor „de colorado” rusești de la Chișinău.

Chiar dacă nu își pun muzicienii, artiștii, scriitorii semnătura pe tratatele politice și acordurile dintre state, cerneala cu care sunt la un moment dat acestea iscălite sigur este preparată de ei.