1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Opinie: Disperarea lui Ciolacu și potențialul lui Geoană

14 februarie 2024

Respins de PSD, Mircea Geoană încearcă să repete un scenariu pe care social-democrații l-au mai exersat chiar în perioada în care actualul număr 2 al NATO conducea partidul.

https://p.dw.com/p/4cNuD
Mircea Geoană, NATO, imagine de arhivă, Lituania, 9.02.2022
Mircea Geoană, secretar general adjunct al NATOImagine: Petras Malukas/AFP

În 2008, la primăria capitalei, PSD avea un candidat oficial, pe Cristian Diaconescu și un independent, pe Sorin Oprescu. Amândoi aveau carente de partid, doar că doctorul Oprescu tocmai renunțase la el. Diaconescu a fost trimis să țină trena, ca la competițiile de ciclism în care, cel care trebuie să conducă plutonul are responsabilitatea să țină ritmul, să aleagă traseul, să taie aerul, pentru ca la momentul potrivit, cel mai bun din echipă, să țâșnească din spatele lui și să câștige. Diferența e că în cazul competițiilor de ciclism fiecare din echipă știe exact ce rol are, pe când în cazul alegerilor din 2008, lucrurile s-au reglat din mers, în detrimentul candidatului oficial, care nu știa că trage tare pentru altcineva.

Mircea Geoană speră că la un moment dat s-ar putea ivi o situație similară: un candidat PSD mai slab decât el, care nu reușește să convingă în sondaje și care eventual va fi lăsat din brațe de baronii social-democrați. Până acum strategia numărului 2 din NATO a fost coerentă, și-a expus proiectul politic, fără să-l numească așa, a vorbit în universități, a ținut conferințe, a scris o carte, s-a poziționat ca lider serios. Și-a planificat ieșiri periodice în presa de mare audiență, vorbind în același timp ca secretar general adjunct al Alianței Nord Atlantice, dar și ca potențial prezidențiabil, care glisează între patriotismul bine temperat și atlantismul entuziast. Brusc, însă, și-a abandonat coerența campaniei sale de imagine insistând că nu el e cel care a vrut să revină în anturajul PSD, ci actuala conducere a partidului a venit la el în trecut: „am avut discuții cu ei, au venit la mine în birou, inclusiv Marcel Ciolacu, să-mi propună să candidez independent susținut de PSD, pentru un calcul foarte simplu, pentru că voturile PSD la alegerile prezidențiale, unde vin patru milioane în plus față de cele obișnuite, nu-s suficiente să câștigi președinția României”. Președintele Consiliului Național al PSD, Vasile Dîncu a confirmat că a existat o astfel de discuție „în urmă cu vreo trei ani”, dar în biroul liderului PSD. Altfel spus, subiectul a fost pe agenda social-democraților cel puțin pentru o perioadă, dar Mircea Geoană s-a grăbit să refacă o legătură cu partidul din care a fost dat afară încă din 2011, când se agăța de șefia senatului.

Primul ministru s-a grăbit și el să-i răspundă cu o aroganță deplastă: „După ce i-am cerut lui domnul Mircea Geoană să candideze, am plecat și i-am cerut doamnei Șoșoacă să fie premier”. Punerea lui Geoană pe același palier cu Șoșoacă face parte din fracturile de logică ale premierului, care nu înțelege că e o comparație deplasată între numărul 2 al NATO și politiciana radicală care face jocurile Rusiei . Apoi, nu e clar cum se vor desfășura lucrurile mai departe și dacă e realistă ambiția lui Marcel Ciolacu de a fi președintele României, dacă șeful PSD chiar are profilul cuiva care poate ajunge la Cotroceni. Situația lui e fără ieșire pentru că dacă va pierde cursa prezidențială, va pierde și partidul. Acest lucru i s-a întâmplat lui Geoană, după alegerile din 2009 și lui Iliescu după cele din 2004, când social-democrații au pierdut Cotroceniul pe mâna lui Adrian Năstase, „capitalistul de cumetrie” pe care l-a susținut.

Calculele de aritmetică simplă îl fac pe Marcel Ciolacu să fie disperat și să facă erori: ar fi vrut să facă o înțelegere cu președintele PNL, Nicolae Ciucă, în așa fel încât PSD să păstreze guvernul în următorii patru ani, iar liberalii să primească fotoliul de la Cotroceni. Ecuația gândită de cei doi lideri de partid  aflați pe muchie de cuțit nu pare să funcționeze, pe de o parte, pentru că generalul este boicotat de unii dintre oamenii săi, care șoptesc la urechile PSD că Nicolae Ciucă nu are toată susținerea partidului și, pe de altă parte, pentru că ține de mândria social-democraților să meargă cu propriul candidat în competiția pentru Cotroceni.

Un sondaj de astă toamnă arată că 65% din populație ar vota un candidat independent, dar că 28% preferă unul provenit dintr-un partid (INSCOP, octombrie 2023). O cercetare mai recentă indică însă că doar 55% dintre cei chestionaţi ar alege un independent, în vreme ce 36% vor un membru de partid (INSCOP, ianuarie 2024). Pe măsură ce se apropie alegerile, e posibil ca și scorul lui Mircea Geoană să se diminueze. Deocamdată continuă să conducă în evaluările caselor de sondare având cu zece procente mai mult decât Marcel Ciolacu aflat umăr la umăr cu Diana Șoșoacă (INSCOP, ianuarie 2024). 

În PSD, nu toți sunt împotriva susținerii lui Mircea Geoană, vicepreședintele PSD, Ionuț Pucheanu e mai prudent și nu respinge deloc opțiunea, Sorin Grindeanu, Ministrul Transporturilor relativizează candidatura numărului 2 în NATO, explicând că ar trebui mai întâi să revină în rândurile partidului. Liderul PSD e într-o postură dezavantajoasă fiindcă se află mult sub Mircea Geoană, ca încredere, ca opțiuni de vot, dar și din perspectiva unei eventuale susțineri occidentale. De partea lui Ciolacu, se află și eurodeputatul Mihai Tudose care blufează și insistă că Geonă nu va putea strânge nici măcar semnăturile de care are nevoie pentru a candida. 

Mircea Geoană, 65 de ani, diplomat de carieră, fost ministru de externe (2000-2004) și lider PSD (2005-2010), candidat pentru Cotroceni în 2009, celebru pentru ultima mare dezbatere prezidențială din România în care a pierdut în fața lui Traian Băsescu are încă destule atuuri în mânecă. Succesul lui depinde, totuși, foarte mult nu numai de activul de partid și de baronii PSD, care vor bani și se sperie de suflul prea reformator pe care Geoană l-ar putea aduce după ce a petrecut atât de mult timp la Bruxelles, ci și de candidatul pe care îl aruncă liberalii în joc.

Sabina Fati
Sabina Fati Sabina Fati scrie pentru DW din 2020.