Opinie: Despărţirea Europei de gazul din Rusia ne va costa

Acum intervin Statele Unite ale Americii. Americanii vor să le livreze în viitor europenilor până la o treime din gazul care provenea până acum din Rusia. Chiar în acest an, livrările ar urma să ajungă la 15 miliarde de metri cubi. Este mult, dar reprezintă doar a zecea parte din cantitatea asigurată în prezent de Rusia. Gazul lichefiat provenit din SUA ar urma să umple întâi rezervoarele ţărilor comunitare, care sunt destul de goale. Cel târziu în iarnă s-ar ajunge la întreruperi în aprovizionarea uzuală.

Să nu fim prea selectivi

Prezenţa preşedintelui Joe Biden nu doar la summitul NATO şi G7, ci şi la întrunirea la vârf a liderilor europeni, dar şi promisiunile lui privind livrarea de gaz consolidează relaţiile dintre europeni şi americani. Relaţiile au fost grav afectate în timpul administraţiei Trump. Pe de altă parte, în chestiunea gazului, nu este vorba despre generozitate. Pentru Statele Unite reprezintă o afacere foarte bună, pentru care făcuse reclamă, în mod ironic, mai puţin popularul Donald Trump.

Americanii nu vor fi singurii furnizori care aduc gaz în Europa. Europenii vor să diversifice sursele "către furnizorii în care avem încredere", a spus preşedinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen. Încredere? Poate. Dar democraţia şi drepturile omului nu au nicio valoare dacă ne gândim la distribuitorii de gaz şi petrol din Emiratele Arabe Unite sau Qatar, cu care au început deja negocierile şi responsabilii germani. Dar şi acesta este un aspect legat de război: să nu fii prea selectiv în situaţii de urgenţă.

Politica de separare de conductele rusești de gaz ne va costa. Gazul lichefiat este în general mai scump, pentru că trebuie prelucrat cu tehnologii speciale. Este nevoie de staţii de alimentare pentru petroliere, o infrastructură de transport - insuficientă în acest moment. Toate costă mai mult decât alimentarea actuală din Rusia. Costurile suplimentare vor fi suportate direct de consumatori sau indirect de contribuabili.

Locuinţele fără căldură nu sunt soluţia

În plus, mai există un aspect neplăcut: gazul american este obţinut prin fracking, o metodă interzisă în multe state din Europa din motive de protecţie a mediului. Acest aspect nu mai contează acum.

Provocările pentru Germania sunt mai mari decât pentru restul statelor comunitare: Germania are nevoie nu doar de 40 la sută gaz, precum restul statelor, ci de 55 de procente - atât cât importă acum din "Regatul lui Putin". Fiecare a doua locuinţă din Germania este încălzită cu gaz. Şi acesta este rezultatul unei îndelungate politici energetice, comerciale şi al diplomaţiei prin care cancelarul social-democrat Gerhard Schröder şi ulterior conservatoarea Angela Merkel au făcut ca Germania să fie extrem de dependentă de Rusia.

Schimbarea de care are nevoie Germania acum va fi mai radicală decât în restul Europei. În principiu, sondajele de opinie confirmă că germanii sunt de acord să facă anumite concesii. De neacceptat este, însă, propunerea lansată de fostul preşedinte german, Joachim Gauck, într-o emisiune tv: "putem şi noi să îngheţăm pentru libertate". Mai multă eficienţă energetică în circuitele de încălzire, după cum solicită şi UE, ar putea reprezenta o soluţie. Dar locuinţele fără căldură nu sunt în mod sigur soluţia necesară.