Cutremur nu doar în Uniunea Creştin-Democrată

Decizia Annegretei Kramp-Karrenbauer, lidera Uniunii Creştin-Democrate, de a renunţa la şefia partidului şi la candidatura pentru cancelaria federală afectează această formaţiune politică nesigură, ba chiar parţial dezorientată. Însă undele de şoc merg până departe. CDU se poticneşte. SPD, celălalt partid tradiţional, îşi caută de multă vreme drumul, cursul, miezul. În vara lui 2019, Andrea Nahles, fosta lideră a social-democraţilor, a aruncat prosopul după numai 13 luni petrecute la şefia celui mai vechi partid politic german. Kramp-Karrenbauer face pasul înapoi după 14 luni.

Nume, speculaţii şi zvonuri

În clipa de faţă sunt vehiculate nume, se fac speculaţii, sunt colportate zvonuri. Însă viitoarea conducere a CDU şi candidatura pentru funcţia de cancelar înseamnă mai mult decât atât. Partidul trebuie să îşi clarifice imaginea de sine şi coeziunea. CDU a încetat de multă vreme să acţioneze ca un partid unitar, manifestându-se în Turingia şi la nivel federal, pe Internet şi în activitatea de zi cu zi, mai puţin unit şi mai degrabă în opoziţie cu el însuşi.

Au trecut 11 săptămâni de la congresul CDU de la Leipzig. AKK, aclamată la scenă deschisă, a înfruntat criticile ce i s-au adus, îndemnându-i pe contestatari să iasă în faţă şi să spună ce au de spus. Germania traversează un an al deciziilor, pe parcursul căruia se va clarifica nu numai cum şi dacă Uniunea Creştin-Democrată va rămâne un partid tradiţional şi, pe termen mediu, la guvernare la nivel federal.

Este vorba despre parlamentarismul tradițional din Germania, despre importanța partidelor, disciplina de partid și libertatea de conștiință a parlamentarilor. Iar întrebarea principală este cum și dacă partidele purtând litera "C" în denumire vor să contracareze forțele populiste de dreapta și curentele extreme.

Explicând motivele retragerii sale, Kramp-Karrenbauer a invocat "forțe centrifuge puternice" la nivelul societăţii, pentru care este nevoie de o CDU solidă şi cu o conducere unită. În definitiv este vorba despre viitorul democrației în Germania. La aproape 71 de ani de la fondare, Republica Federală se confruntă cu o probă de foc, ba poate chiar cu sfârșitul sistemului său de partide de până acum. Celelalte tabere, inclusiv Verzii puternici, nu își asumă rolul partidelor populare. Sau nu încă.

Instabilitate crescândă

La sfârșitul lunii ianuarie, președintele federal, Frank-Walter Steinmeier, a vorbit în Bundestag cu ocazia comemorării victimelor național-socialismului. Oficialul german a ales cuvinte sumbre pentru a descrie noua dreaptă și "spiritele rele ale trecutului", care se arată astăzi într-o nouă formă. "Mă tem că nu am fost suficient pregătiţi. Însă tocmai aceasta este provocarea vremurilor noastre. Trebuie să trecem acest test", a spus președintele. Steinmeier nu a vorbit despre un singur partid, ci a avertizat întregul sistem politic şi societatea.

Instabilitatea tot mai mare asociată cu anunțul de retragere al lui Kramp-Karrenbauer și lupta pentru definirea viitorului curs al CDU afectează Germania într-un moment în care dezvoltarea economică devine din ce în ce mai incertă şi fracturile politico-sociale tot mai numeroase. Sunt timpuri în care, peste tot în lume, sub influenţa președintelui american Donald Trump și a altor conducători populişti de pe glob, politica pare să devină mai instabilă ca niciodată după căderea Zidului Berlinului.

Timpuri în care Europa se pregăteşte de era post-Brexit, iar Germania de preluarea, în iulie, a preşedinţiei Consiliului UE. Republica Federală, care demult nu s-a mai confruntat cu atâtea incertitudini în plan naţional, are de gestionat provocări internaționale mai mari ca niciodată.

Numeroasele discuţii despre sfârșitul mandatului de cancelar al Angelei Merkel au început chiar înainte ca aceasta să anunţe, în octombrie 2018, că renunţă la preşedinţia CDU, iar şase săptămâni mai târziu, că a ales-o pe Annegret Kramp-Karrenbauer drept succesoare.

De atunci, rumoarea nu s-a mai oprit. În furtuna politică de luni, o zi agitată inclusiv din perspectivă meteorologică, s-a vorbit din nou, deschis, despre apusul politic al Angelei Merkel. Aceasta rămâne cancelară și suverană din punct de vedere politic, însă pe muchie de cuţit. Puterea ei în partid și timpul petrecut la cancelaria federală se apropie de sfârșit, iar cedarea organizată de putere a devenit imposibilă. O cancelară și o președintă a CDU atât de anemiate nu pot garanta stabilitatea politică în acest an.

Aproape fiecare cutremur este urmat de replici. Nu numai la nivelul conducerii CDU, ci şi al politicii germane în ansamblu, lucrurile se vor agita şi vor fi interesante. Iar Germania trebuie să treacă acest test.