Opinie: Călcat de picioarele prea scurte ale minciunii cu 31 august, vestul se scufundă | Global | DW | 26.08.2021
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Opinie

Opinie: Călcat de picioarele prea scurte ale minciunii cu 31 august, vestul se scufundă

Nici vorbă de evacuări până la 31/08. Germania își încheie operațiunea de joi, americanii de pe aeroportul din Kabul, unde tensiunea s-a întețit insuportabil, se retrag, căci nici musca nu mai trece de călăii talibani.

Oamenii care s-au îmbulzit spre aeroportul afgan sperând să prindă un avion spre vest, spre a scăpa de talibani, par pe moment a fi pierduți. Nici un afgan nu mai trece neajutat de punctele de control edificate de islamiști spre a-i împiedica pe compatrioții lor neislamiști să-și regăsească libertatea.

Nici unul din ei nu mai intră demult în aeroport. Pe care militarii americani fie șomează, fie încep să se retragă ori se pregătesc să-și ia zborul. În unele operațiuni clandestine se adună oameni la locuri secrete cu ajutorul unor elicoptere și unități mici, de elită, care încearcă să-i scape de călăi.

Dar și aceste operațiuni foarte riscante sunt pe ducă. Premierul britanic a admis joi după amiază că timpul rămas e scurt, se scurge inexorabil și vor rămâne refugiați neevacuați.

În timp ce tragedii umane de proporții epice distrug vieți cu acceleratul, pe aeroportul din Kabul și pe restul teritoriului afgan controlat de talibani, ale cărui străzi s-au vidat de fete și femei, G7 și UE s-au alăturat pe patul de moarte alianței nordatlantice.

Cine mai conduce lumea

Acum agonizează cot la cot cu pactul militar occidental, despre care președintele Franței Macron afirma nu demult că e ”în moarte clinică”.

Or, nu doar NATO e în comă. Nici G7 care, condus de britanici, îi ceruse în zadar președintelui american Biden să prelungească termenul limită de 31 august, nu se simte prea bine. Și cu atît mai puțin e, în lume, la butoane, superputerea. America pare decapitată. ”Domnule Președinte, dacă americanii rămân și după sorocul lui 31 august în Afganistan, ce veți face?” l-a întrebat un reporter pe Joe Biden. Niciun răspuns concret. Potrivit unei surse, Biden i-ar fi replicat ziaristului că va fi ”primul care va afla”. Iar apoi, ca niciodată în istorie, Casa Albă i-a tăiat președintelui Statelor Unite microfonul.

America se scufundă, iată, sub picioarele minciunii proferate de președintele american, când a afirmat, recent, în mod fals, că ”suntem în grafic pentru a termina evacuarea din Afganistan până pe 31 august”.

Dacă America nu știe pe ce lume e, G7, complet insignifiant, nu mai joacă niciun rol, NATO agonizează liniștită, Europa Angelei Merkel, care-și pune la nesfîrșit întrebări fără rost și fără răspuns despre un trecut soldat cu un naufragiu, în care cancelara și Biden au fost, respectiv au mai fost mulți ani la putere, iar atunci, ca și acum, au greșit mult și au greșit fatal, oare cine e la cârmă? Papa, care i-a cocoloșit nu o dată, în trecut, pe islamiști?

Ori conduc talibanii nu doar în Afganistan? Alți islamiști din Țara Sfântă sau din afara ei le cer să-și clădească grabnic califatul și să cucerească Ierusalimul. Iar frica de ei a ajuns să fie decisivă nu doar la Kabul, ci și la Washington.

Tactica talibanilor și mefiența din vest

În ce-i privește, talibanii știu bine de ce au închis robinetul refugierilor. Cu inșii luați ostatici în preajma aeroportului, a ambasadelor, sau de pe străzi, din casele și orașele afgane, criminalii islamiști vor pune pe picioare, șantajist, un foarte înfloritor comerț cu sclavi. Se vor folosi de ostateci și de promisiunea eliberării lor pentru a șantaja vestul economic, comercial, diplomatic, politic și, desigur, militar.

În răstimp, în vest, neîncrederea în clasa politică a luat proporții fără egal și fără precedent. Mefiența a început să afecteze și instituțiile cheie și forțele armate și nu va întârzia, poate, să crească și să ia o amploare destabilizatoare.

Popularitatea lui Biden s-a topit vertiginos iar sindicatul militarilor germani nu s-a ferit, culmea, să critice puternic conducerea politică a Germaniei, care ”a nesocotit ani la rând informațiile militarilor privind întărirea talibanilor”. Se poate lesne imagina ce e în sufletul camarazilor lor americani.

Sau români. Cât despre parașutiștii și militarii de elită germani, ei se vor replia cel târziu mâine de la Kabul. Apoi, se vor înghesui alții în știri, în talk-show-uri și pe primele pagini ale site-urilor și ziarelor. Se vor îmbulzi pe ele obișnuiții suspecți: exponenții elitei și incontinenții ”experți”, din cauza imbecilelor sfaturi ale cărora vestul a ajuns să fie cotropit de actuala calamitate.

Obișnuiții suspecți și ”expertiza” lor

Acești inși au evitat cu grijă, timp de decenii, să critice atrocitățile islamiste ori Consiliul ONU pentru Drepturile Omului care i-a scutit pe talibani (ca și pe iranieni, sau pe alți islamiști) de condamnări, în timp ce osândeau obsesiv democrația israeliană, care respectă scrupulos și drepturile inamicilor ei. Simultan, întrucât au condamnat monoman fosta administrație pentru vrute și nevrute, făcute și nefăcute, fapte rele, ca și pentru cele bune, vor continua s-o demonizeze retroactiv, încercând să distragă și pe viitor atenția de la culpa lui Biden, a Partidului Democrat și a stângii americane.

Falșii experți își vor clama din nou, in corpore, inexistentul ”realism” și presupusul ”pragmatism”. Își vor invoca stăruitor dorința de a salva cât mai mulți oameni din cei lăsați de izbeliște, acum, de vest. Își vor etala strident fantezista ”voință” de a le ajuta pe fetele afgane. Și vor revendica în prezumtivul ”interes” al victimelor talibanilor ”negocieri”, prin definiție absurd, cu torționarii și ucigașii islamiști, precum și rapida recunoaștere a regimului lor de epocă de piatră. Recunoaștere care ar fi catastrofală.

Totodată, narativul lor insolent ne va cere imperativ să ne punem iar și tot mai abundent cenușă-n cap. Îi va mângâia pe creștet pe talibani, înfierând tot mai virulent, rasist și relativist presupusele ambiții ”exagerate” ale vestului, naivitatea lui de a lucra pentru democratizarea Afganistanului și incapacitatea lui de a înțelege ”particularitățile culturale” ale afganilor.

Nu mai puțin dezastruoasă ar fi retragerea Apusului, reclamată de ei, din alte teatre de război, ceea ce ar lăsa ISIS și Al Qaida ori brațele prelungite ale Iranului, Chinei și Rusiei la pupitru și în Africa, și în Asia, Europa ori cele două Americi.

Cauza dezastrului și debutul remediului

Or, determinantă pentru anemierea fatală a Americii și actualul fiasco a fost decizia președintelui Biden de a retrage integral forțele armate ale SUA, ceea ce a antrenat replierea trupelor aliate, precum și hotărârea lui de a anula peste noapte întregul sprijin aerian și logistic acordat unei armate afgane care purta greul luptei anti-talibane.

Decisiv e și refuzul său de a asculta de aliați ori de sfaturi bune și de a reveni în forță la Kabul, spre a extrage din capitală miile de oameni eșuați și prinși în capcana talibană, înainte de a fi evacuați. Acest refuz egoist și laș ratează șansa recredibilizării parțiale a SUA. I se răpește astfel vestului și ultimul rest de demnitate, cum just reliefa un ziar elvețian.

Dar prea puțini ”experți” ai unei prese la rândul ei insuficient de suverane, de critice și de independente vor solicita tragerea la răspundere a actualelor conduceri de stânga din țări occidentale cheie și a marilor vinovați interni. Prea puțini le vor reclama demisia progresiștilor vinovați pentru jalea militară și căderea morală și psihologică a SUA, Germaniei, Europei și a NATO sau pentru actuala scufundare în adâncuri insondabile a vestului.

Una care, prefațată de degringolada culturală și axiologică a Vestului, dă aer, hrană și lumină verde, pe decenii, terorismelor și mișcărilor totalitare care macină Occidentul și încearcă să-i distrugă democrațiile liberale.

Or, tocmai pedepsirea politică a vinovaților pentru un dezastru moral, politic și militar de anvergura fără egal a naufragiului actual, unul marcat de reminiscența prăbușirii imperiului roman, e singura cale a unei posibile ieșiri din marasm. Alta pur și simplu nu e.