Omule: e despre viața ta | România | DW | 25.09.2020
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

OPINIE

Omule: e despre viața ta

Alegerile care bat la ușă vor avea cert un impact puternic și de durată asupra vieții românilor. Nu doar la nivel local. A le boicota, ori a nu alege judicios ar fi, din acest motiv, nu o neglijență, ci o funestă eroare.

Alegerile locale te privesc, omule, în ochi, direct și personal. Îți vor schimba realmente viața, net mai mult, poate, decât rezultatul altor scrutine, anterioare, dacă facem abstracție de cele, fatale, în care n-ai apucat să votezi, n-ai știut să votezi, sau te-ai dus la vot în turmă, cu ochii închiși. De pildă în Duminica Orbului din 1990. Ori când, plictisit și plin ochi de lehamite politică, ai stat cu ochelarii tăi de cal acasă, în 2016, cotizând, ca alții, la manipularea potrivit căreia ”toți fură”, toți ar fi, chipurile, o apă și-un pământ și n-ar fi de ales nimic.

Sensul scrutinului

E de ales. Ai de optat. Vrei să-ți determini propriul viitor? Pe al celor pe care îi iubești? Oriunde ai fi în țară, oricât de necăjit, descurajat, oricât de deprimat ai fi, să știi: în ștampila ta rezidă o forță mare. Folosește-o. Căci locuiește-n ea judecata asupra celor ce te-au jefuit ani sau decenii și te-ar mai jecmăni cu fiii și cu nepoții lor cu tot. 

Îi vei pedepsi, în fine? Le vei arăta în fine cartonașul roșu? Sau îi vei invita, neurnindu-te spre urne, să se ghiftuie în continuare și să se mai lăfăie mult timp, suiți la cucurigu, pe grumazul tău, ca să-ți obtureze mai ușor vederea? 

Miza bucureșteană

Le vei permite edililor care au pus Bucureștiul nu pe roate, ci pe butuci, să le fure altora, mai buni, șansa de a primeni capitala, dăruindu-le românilor una demnă de cele mai frumoase ale Europei? Îi vei da voie Gabrielei Firea să rămână la butoane, spre a ridica pretenții și la șefia caracatiței și la cea a guvernului și statului? 

Căci aceasta e marea decizie pe care o vei lua împreună cu alții ca tine, într-un singur tur, duminică, în București. Și dumirește-te. Fii lămurit că sistemul într-un singur tur e o vânătoare în care ți se dă un singur glonț. Este ștampila. 

Țintește-o prin urmare cu grijă și precizie. Și nu o irosi. Lasă-te îndemnat s-o lipești unde trebuie. Dacă nu știi care ți-e interesul, riști să greșești ireparabil. O poți ajuta iremediabil pe candidata pesedistă nu doar dacă-ți pui ștampila pe numele ei. Ci, bunăoară, și dacă alegi falși contracandidați. Unii, ca Traian Băsescu, n-au intrat în cursă ca să câștige primăria, ci din vindictă, ca să se răzbune pe adevăratul contracandidat al PSD, care e al PNL și USR: Nicușor Dan.  

Lupta din țară, nehotărârea și pasivitatea ta

Nu peste tot miza alegerilor și opțiunea sunt la fel de clare ca în București. Favorizați de anii de sărăcie și antimeritocrație pesedistă, de emigrație, de miserupism, de sistematica tembelizare prin dezinformare, s-au lățit pretutindeni falșii ”gospodari”, grămezi uriașe de căpușe, de traseiști și hoți, urmași de hoți, de nomenclaturiști, de turnători și polițiști politici, parazitând de ani de zile primăriile orașelor și satelor țării. Unii, pozând în ”de-ai noștri”, se ascund eficient, de multă vreme, îndărătul măștilor pe care și le-au lipit pe figură mult înainte de corona.

Împreună cu ei, o-ntreagă cleptocrație parazitează, uneori și cu complicitatea ștampilei, erorii, indiferenței, neroziei, ori nehotărârii tale, conducerile administrative ale urbelor, județelor și statului român. 

E dreptul tău să fii dezamăgit, să-ți prelungești, dezabuzat, și nepăsarea și pasivitatea, să nu te ”intereseze toate astea”. Să vrei să uiți de toate, fugind de o decizie onestă, curajoasă și înțeleaptă. 

E imoral, desigur, dar cine te poate împiedica să pui botul la denigrările de politicieni noi și curați, câți s-or găsi? Cine să te-oprească să accepți sfaturile manipulatoare ale propagandiștilor cleptocrației, să-ți asumi neroziile debitate pe sticle anteniste și reluate în mahala și aiurea de rătăciții în postcomunismul de tip pesedist? 

La urma urmei, e despre viața ta. Și-n varii țări europene sinucigașilor li se dă dreptul să se-omoare. 

Dar indiferența, bârfa, turpitudinea, micul aranjament cu propria ta conștiință nu-ți rezolvă problema. Nici viața. Ci ți le complică. La fel, iluzia că te ”fură ei, dar îți mai dau și ție”, autoamăgirea că vine în curând un mesianic candidat ”perfect”, fiindcă tu, unul, te-ai ”săturat de partide”, căci toate ar fi ”aceeași mizerie” și nu mai poți vota ”răul mai mic”. 

Or, ți s-a spus adevărul: dacă te ferești de cel mic, dai involuntar câștig de cauză răului cel mare. Celui fatal. Și te ajută să fii apolitic, cum îi ajută struțului să-și îngroape capul în nisip. 

Nu merită viața ta și ai tăi mai mult? 

Altceva te ajută, omule: te ajută, dimpreună cu cei dragi, să înțelegi despre ce e un scrutin cu impact mare. E despre tine. 

Te mai ajută și îți ajută obștea să-ți îndrepți șira spinării și să-ncepi să-ncerci să-ți scoți urbea și țara, cu o simplă apăsare de ștampilă, din năpasta și buclucul în care au fost manevrate de înaintași inepți, tiranici, necinstiți, corupți, incompetenți și ticăloși. 

Nu e sigur că vei izbuti să te desparți de ei. Și chiar mai greu e să te disociezi de neajunsurile proprii. Contează să faci, însă, primul pas. Ai greșit? Căiește-te. Și dovedește, la urne, că ai devenit un om mai bun. 

Contează pentru tine și ai tăi enorm să-ți iei adio de la ticăloșii, chiar dacă știi că divorțul de metehne vechi, de inși, ori de partide cu care te-ai obișnuit de parcă ți-ar fi neamuri apropiate, de parcă fără ele n-ar fi chip de a supraviețui, e foarte greu. Fă primul pas chiar dacă știi că nu vei reuși din prima, că ai de parcurs un drum anevoios, o lungă cale, adesea întortocheată. 

Paradoxal, e, etic și democratic, calea dreaptă, omule.