Omul politic în anul 2004

În anul care a trecut partidului de guvernămînt i-a reuşit într-o bună măsură o politică de vitrină pentru export. Am deschis capitole de negociere cu Uniunea Europeană, am primit un sac de bani nerambursabili din care înalţi funcţionari guvernamentali au dosit cît au putut în buzunarele proprii- între aceştia şi doamna de fier a integrării Hildegard Puwak-, am votat o constituţie modificată pe ici pe colo, tot pentru imaginea de export, doar pentru că primarii de la sate ai partidului la putere au reuşit să-i mituiască pe ţărani cu lemne de foc şi alte asemenea lucruri de folosinţă în gospodărie, în fine, am obţinut din partea oficialilor europeni acceptul că putem să ne integrăm în Uniunea Europeană în ianuarie 2007: dacă aşa vrem noi şi dacă vom fi în stare.

La noi acasă însă, în anul care a trecut bradul de Crăciun a costat mai scump ca în anii trecuţi- cei mai răsăriţi s-au vîndut şi cu o sută de euro. Am importat brazi şi din ţările europene, dar şi din China- asta fără vreo legătură cu lemnele de foc donate de pădurarii cu carnet PSD în contul votării Constituţiei.

Cînd un ţep de brăduţ costă un cent- aceasta este o unitate de măsură economică destul de exactă a politicii partidului de guvernămînt. Dar corabia celor de la putere merge înainte cu toate pînzele sus. Astăzi la Cotroceni este "ziua porţilor deschise" pentru cei care vor să-l felicite pe preşedintele Iliescu de ziua numelui. Îl cheamă Ion şi rămîne în continuare cel mai iubit dintre politicieni. Cui va zîmbi larg Ion Iliescu la prezidenţiale acela îi va urma la Cotroceni. Electoratul său mult şi disciplinat îi va sorbi din ochi zîmbetul şi va vota în consecinţă.

Ieri s-a consumat prima delegaţie permanentă a partidului de guvernămînt. Preşedintele executiv Octav Cozmâncă a declarat după aceea cu o uşoară încreţitură a frunţii despre locul şi rolul celor cu funcţii mai mari sau mai mărunte în partid în acest an: "Vrem o angajare permanentă, militantă, zi şi noapte în activitatea de partid. Iar cine nu vrea acest lucru este liber să plece". Angajarea permanentă, "zi şi noapte" vizează de bună seamă şi colectarea cît mai multor bani pentru campaniile electorale din acest an.

Un cotidian bucureştean scria în aceste zile că partidele vor cheltui în anul electoral 2004 peste 100 de milioane de dolari. O primă observaţie este aceea că, iată, partidele îşi socotesc banii din puşculiţă tot în dolari, de unde putem trage concluzia că încurcatele socoteli contabile ale sponsorilor partidelor politice nu au putut fi convertite la moneda unică europeană. Vom ajunge astfel să ne integrăm în Uniunea Europeană cu preţul pătrunjelului calculat în euro, iar al parlamentarului în dolari.

O a doua observaţie este aceea că suma de o sută de milioane de dolari, bani ce vor fi aruncaţi de partide în 2004 în lupta pentru putere mi se pare nerealistă în sensul că sumele vor fi mult mai mari, avînd în vedere banii negri ce vor fi cheltuiţi în contul colectării cît mai multor buletine de vot pentru un partid sau altul.

Aşa stînd lucrurile, politica se dovedeşte în continuare a fi o bună afacere. Un partid de buzunar, Noua Generaţie, păstorit de fostul primar general al Capitalei Viorel Lis, va fi preluat zilele acestea-mai exact sîmbătă, la hotelul Mariott din Bucureşti- de omul de afaceri Gigi Becali, finanţatorul clubului de fotbal Steaua. El a anunţat că sîmbătă la Mariot "va fi numit " preşedintele partidului şi va investi în Noua Generaţie 3-4 milioane de dolari. Ca în orice afacere! Iată că şi finanţatorul clubului de fotbal îşi calculează cheltuielile pentru un loc în parlament tot în dolari, şi nu în moneda unică europeană.