O victorie politică şi un mesaj al libertăţii

Fiindcă, după cum a realizat şi Arno Frank în ediţia online a săptămânalului Der Spiegel, comentând succesul categoric al bărboasei dive, „triumful ei a transformat concursul Eurovision, prefăcând competiţia într-un referendum despre ce e, socialmente, acceptabil în Europa. Şi ce nu. Ea a câştigat, Rusia fiind huiduită...”

Cele 290 de puncte adunate de austriacul Thomas Neuwirth alias Conchita Wurst pentru "Rise like a Phoenix" n-au constituit, deci, doar indiciul simpatiei suscitate de calităţile şi talentul său artistic, ci şi un mod de raportare la modernitate şi la acceptarea „celuilalt”. Ar fi fost o „victorie a toleranţei”, a subliniat, în context, alt observator german, în Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Trecând în revistă punctele acordate austriacului de varii ţări, acelaşi cronicar remarca rivalitatea tradiţională dintre Austria şi Germania, din pricina căreia cele două ţări nu şi-au acordat mutual nici pe de parte numărul maxim de voturi.

Remarcabilă mi s-a părut şi emoţia care a cuprins-o pe Conchita. În final, ea s-a departajat net de contracandidaturile cât se poate de onorabile din Olanda şi Suedia, pe care muzical, eu, personal, le-aş fi preferat.

Dar numai faptul că înfăţişarea insolită şi homosexualitatea unui artist au suscitat o opoziţie virulentă, iraţională şi pe alocuri sălbatică, în rândul extremiştilor, neocomuniştilor, neonaziştilor şi protofasciştilor din varii ţări şi capitale, între care Minsk şi Moscova, mi-au amplificat masiv simpatia pentru Conchita. Şi pentru europenii care au transformat votul acordat Austriei într-un manifest al liberalismului unui continent pe care „Kremlinul îl numeşte adesea, dispreţuitor, Gayeuropa”, Europa homosexuală, după cum remarca duminică comentatorul publicaţiei Der Spiegel.

Iată de unde decurge noul caracter politic al unei competiţii care a părut decenii la rând să fie pur şi simplu doar muzicală.

Ceea ce, în această poveste, nu înţelege dictatura putinistă ori filiala ei bielorusă de la Minsk e un fapt pe cât de simplu, pe atât de important. Şi anume că, în chestiune, pentru covârşitoarea majoritate heterosexuală a Bătrânului Continent nu e orientarea sexuală a unuia sau altuia.

În cauză e capacitatea noastră, a europenilor, de a accepta alteritatea, de a respinge constrângerile, prejudecăţile şi tutela de tip totalitar şi, prin urmare, de a ne apăra libertatea, democraţia şi statele de drept atât de greu încercate azi. Dacă vor putea fi, vremelnic, distruse, idealul lor va renaşte cu siguranţă din cenuşă, precum pasărea Phoenix invocată de cântăreţul Tom Neuwirth.