O victorie dulce şi-o extindere grea

„Cu atât mai dulce e victoria lui Blair, cu cât conservatorii au dominat multă vreme total scena politică londoneză, considerându-se un soi de guvern natural", scrie elveţianul Tagesanzeiger constatând că britanicii au refuzat schimbarea iar laburiştii au devenit forţa dominantă în Regatul Unit. Ziarul scoate în evidenţă invidia pe care o trezeşte premierul britanic printre omologii săi vesteuropeni, întrebându-se cum se explică oare succesul laburiştilor, care deşi erodaţi din pricina „impopularităţii” războiului irakian, au reuşit să se menţină la putere. Cotidianul subliniază că „nici după 8 ani de opoziţie, conservatorii n-au fost în stare să se transforme într-o alternativă viabilă”.

La Repubblica din Roma se opreşte asupra sistemului electoral majoritar al britanicilor, un sistem avantajându-i masiv pe învingătorii scrutinului. Dar ziarul italian estimează şi ceea ce consideră a fi preţul mare plătit de Blair pentru campania irakiană. Această notă de plată ar risca, potrivit cotidianului italian, „să fie prea pipărată ca să-i permită premierului să se menţină multă vreme la cârmă”.

Şi unele ziare britanice precum conservatorul Daily Telegarph sau cotidianul de stânga The Guardian afirmă că poziţia lui Blair s-ar fi şubrezit într-atît încât vom asista la o rapidă preluare a ştafetei de către adjunctul său, ministrul laburist al finanţelor Gordon Brown. „Alegătorii au accelerat retragerea lui Blair”, notează textual the Guardian, în timp ce ziarele pariziene scot în evidenţă succesul economic considerabil al guvernului britanic şi comparaţia nu tocmai măgulitoare pentru francezi între cele trei mandate ale lui Blair şi cei 10 ani de preşedinţie ai lui Jaques Chirac. „Parelela e dureroasă”, scrie La Tribune. Premierul britanic şi-a plasat ţara „pe calea unei creşteri economice durabile, a redus masiv şomajul şi chiar şi sărăcia”.

Austriacul Die Presse punctează în acelaşi context scriind că „majoritatea francezilor a început să se îndoiască de utilitatea apartenenţei la Uniunea Europeană, temându-se de ceea ce percep drept preeminenţa anglo-saxonă, ultimul cui bătut în sicriul mitului edificat în jurul poziţiei de excepţie” (a marii naţiuni). „Pentru mulţi”, precizează cotidianul vienez, „UE a devenit un cal troian care le pune în pericol masiva protecţie socială. Francezii nu înţeleg defel necesitatea înlăturării micilor şi marilor privilegii de care s-au bucurat până acum, nu pricep care sunt rădăcinile declinului lor economic şi nu vor să-şi asume riscul smulgerii lor”.

In răstimp alt ziar austriac evidenţiază pericolul revenirii Germaniei pe un drum naţionalist. Der Standard din Viena critică atacurile la adresa capitalismului lansate de şeful social-democraţilor berlinezi, Franz Muentefering. Potrivit lui, „imoral (în contextul globalizării) ar fi doar ceea ce îi prejudiciază pe muncitorii germani”. Handeslblatt din Duesseldorf relevă că lumea nu e atât de simplă precum o zugrăveşte liderul de stânga german, care, în fond, „urmăreşte doar să-şi mobilizeze partidul, nu să impună un nou program guvernamental antireformist.

Ziarele germane se ocupă în continuare şi de aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, cotidianul de stânga Frankfurter Rundschau publicând de pildă o notă pe marginea criticării celor două ţări de către ai. Potrivit organizaţiei internaţionale pentru apărarea drepturilor omului, până la finele anului 2004 s-au înregistrat în România, masive abuzuri de putere comise de poliţie şi rămase aproape total nepedepsite. In fine Spiegel online publică un interviu cu Edmund Stoiber. Liderul creştin-social bavarez îşi reiterează opinia potrivit căreia extinderea UE ar trebui frînată, iar tratatele de aderare încheiate cu România şi Bulgaria renegociate spre a se extinde perioadele de tranziţie convenite în scopul blocării concurenţei forţei de muncă ieftine din răsărit.