O variantă cu doi candidaţi liberali

Prim-ministrul României, Victor Ponta, nu doreşte, după toate aparenţele, să candideze. Totuşi circumstanţele l-ar putea obliga să o facă, aşa cum a admis el însuşi la sfârşitul săptămânii trecute: “Prima opţiune este refacerea USL şi un candidat comun alături de liberali. Dacă nu există această variantă - şi nu va fi din cauza noastră -, atunci a doua variantă este aceea de a sprijini pe unul din candidaţii care sunt doriţi de poporul român, nu de PSD sau PC sau UNPR şi aici lista deja e foarte scurtă: Mugur Isărescu, dacă va dori să candideze, Sorin Oprescu, Călin Popescu Tăriceanu şi, de la noi din partid, atât cât mă uit, domnul Geoană şi cu mine suntem cei care putem candida cu şanse.”

Strategii PSD par preocupaţi să depolitizeze alegerile prezidenţiale. Aşa se explică de ce Victor Ponta evocă de la o vreme numele lui Mugur Isărescu, până acum plasat simbolic la dreapta. E o tactică interesantă: PSD se deschide către dreapta, încercând să ocupe temeinic centrul, acolo unde se câştigă toate alegerile.

Iată mai multe indicii: evocarea aparent nemotivată a lui Mugur Isărescu, candidatul CDR din anul 2000, mesajele obsesive privitoare la “refacerea USL” şi, nu în ultimul rând, menţinerea lui Călin Popescu Tăriceanu pe lista de candidaţi plauzibili. Fostul premier liberal are, în orice caz, cele mai mari şanse de a deveni în scurt timp preşedinte al Senatului. Victor Ponta a mai spus sâmbătă că preşedinţia Senatului trebuie atribuită cuiva din “zona liberală”. Or, dacă acest lucru se va întâmpla, Călin Popescu Tăriceanu va dobândi o platformă excelentă pentru prezidenţiale. “Al doilea om în stat” va putea să se exprime cu mai multă autoritate asupra unor subiecte majore.

Există destule indicii că PSD şi-ar dori un candidat propriu, dar premierul dă de înţeles ceva diferit. Şi cel mai important lucru nu este că se lasă pe sine la urmă, ca şi cum ar accepta cu greu să candideze, ci deschiderea aceasta insistentă către electoratul liberal. Şi probabil că are dreptate să gândească aşa, căci o polarizare bruscă a scenei politice ar pune PSD în dificultate. Strategii premierului caută un răspuns la mişcarea lui Crin Antonescu, care este preocupat să refacă nu dreapta pro-Băsescu, ci dreapta anti-PSD. Or, de aici rezultă că din punctul de vedere al PSD cel mai important lucru ar fi să rămână în zona de centru, captând cât mai mult din electoratul liberal. Un indiciu serios este şi programul care conţine promisiuni liberale: scutirea de impozit a profitului reinvestit, reducerea CAS la angajator, sprijinirea IMM şi a “clasei de mijloc”. De fapt nu există tactică electorală mai bună decât programul Guvernului.

Plecarea lui Crin Antonescu a fost gândită pentru varianta în care PSD va propune un candidat propriu, eventual Victor Ponta. Chiar dacă sondajele îl indicau invariabil pe liderul PSD învingător, totuşi campania electorală şi solidarizarea electoratului anti-PSD ar fi putut răsturna situaţia. Felul în care partizanii preşedintelui Băsescu au tins să-l reconsidere pe Crin Antonescu a doua zi după ruperea USL arată că există totuşi disponibilitatea unei reconcilieri, cu scopul de a învinge “răul mai mare”. Crin Antonescu pare deja “răul mai mic”, inclusiv pentru preşedintele Băsescu.

Dar candidatura lui Călin Popescu Tăriceanu ar schimba raporturile în totalitate. Dacă Guvernul se va ţine de cuvânt şi va adopta măsurile liberale promise, atunci candidatul liberal susţinut de PSD are şanse reale să ocupe centrul şi să câştige alegerile. Am văzut încă din prima zi că Tăriceanu a lansat semnale de mare prietenie în direcţia lui Cătălin Predoiu şi nu ar fi de mirare ca o parte din electoratul PDL să-l voteze în turul doi pe Tăriceanu. Dacă democrat-liberalii l-ar fi plăcut pe Mihai Răzvan Ungureanu nu s-ar fi ajuns aici. Iar Crin Antonescu, în ciuda insistenţei şi durităţii cu care critică PSD, nu are mari şanse de a deveni simpatic celor de la PDL. Aşa cum am văzut, numai radicalii pro-Băsescu par dispuşi şi chiar înclinaţi să-l reconsidere pe Crin Antonescu. În fine, o finală Tăriceanu-Antonescu ar face ca tot ce am crezut cu toţii despre alegerile prezidenţiale din 2014 să nu mai fie valabil.