O terapie falsă

Imediat după accident, pacienţilor cu traumatisme craniene aduşi în spital le erau administraţi în doze mari corticosteroizi. Medicamentele antiinflamatoare urmau să împiedice creşterea presiunii intracraniene determinată de edeme, hemoragii şi o tumefiere a creierului. Terapia a fost preluată prin analogie, ea constituind metoda standard la leziunile măduvii spinării şi la tumorile creierului. Primele studii, efectuate în urmă cu 30 de ani, au dus la concluzia că, în cel mai rău caz, corticoizii nu au efect nici bun nici rău. Ulterior, unele studii de proporţii reduse au dat loc presupunerii că intervenţia ar putea prezenta unele dezavantaje. În sfîrşit, un studiu de anvergură a confirmat recent în mod dramatic observaţiile sporadice de pînă acum.

Cercetători din 239 de spitale din 48 de ţări au efectuat acest studiu cu peste 10.000 de pacienţi cu traumatism cranian. Urma să se stabilească, dacă administrarea de corticosteroizi creşte într-adevăr şansa de supravieţuire a pacienţilor. Concluzia studiului, prezentată în revista “Lancet”: la pacienţii care au primit medicamentele antiinflamatoare, mortalitatea în primele două săptămîni de după accident a fost cu 2 % mai mare decît la pacienţii care au primit un placebo. Pentru o terapie care avea menirea să ajute, bilanţul este dezastruos.

Specialiştii nu au încă o explicaţie pentru efectul nociv al corticoizilor în tratarea traumatismelor cranio-cerebrale. Privind, însă, în urmă la cei 30 de ani de aplicare a terapiei, ei estimează că pentru aproximativ 10.000 de accidentaţi ea a fost fatală.