O lecție din nou ratată

O asemenea campanie este o premisă proastă pentru prezența la vot. S-a văzut în 2016, dar nimeni nu pare să fi înțeles lecția.

Sigur că din cauza regulilor epidemiologice adunările electorale mari au fost interzise, dar ele oricum apartin politicii trecutului.

Însă candidații nu au fost împiedicați, decât de eventuale proprii probleme de sănătate, să bată la pas circumscripțiile, să convingă om cu cu om, așa cum au făcut Clotilde Armand, Ciprian Ciucu și Radu Mihaiu la București sau Elena Lasconi la Câmpulung.

Principala distorsiune a venit din sistemul cu un sigur tur în care primarul în funcție pleacă în general ca favorit, ceea ce a făcut din racolarile preelectorale o mișcare esențială. Aceste racolări vor fi cauza nerecunoscută și pentru o mare parte din scorurile electorale ale partidelor.

Și dacă primarii în funcție și-ar reconfirma mandatele ca validare a calității muncii  lor, ca la Cluj de exemplu, ar fi în regulă. Dar în general primarii în funcție sunt doar beneficiarii unor rețele de putere care își vor face și duminică datoria, dar și ai inerției alegătorilor cărora le-a tot fost predată teoria răului cunoscut.

Dar, în opinia mea, mai ales la București, cea mai mare problemă a fost conținutul campaniei. Așa cum spunea prof. univ Andrei Țăranu la Europa FM, a fost o campanie fără nimic. Fără proiecte, fără iubire, fără ură, doar o bălăcăreală continuă. Dacă pentru unii candidați era singura șansă pentru a acoperi discuția despre bilanțul mandatului care se încheie, pentru alții este inexplicabilă intrarea în acest joc care s-a transformat rapid într-o mare hărmălaie egalizatoare si demoralizantă.

Puteţi citi articolul integral AICI.