Interpretarea prea restrictivă a neutralității - un handicap

Curtea Constituțională a interpretat articolul 11 din Legea Supremă a Republicii Moldova, articol care proclamă neutralitatea permanentă a statului. Curtea a fost sesizată în acest sens de un grup de deputați liberali încă în mai 2014.

„Faptul că Federația Rusă nu și-a retras trupele sale de ocupație din Estul țării, ci dimpotrivă, și-a consolidat prezența militară în partea transnistreană a Republicii Moldova constituie o încălcare a prevederilor constituționale referitoare la independența, suveranitatea, integritatea teritorială și neutralitatea permanentă a Republicii Moldova, precum și o încălcare a dreptului internațional”, se arată în Hotărârea citată a Curții Constituționale.

Constituția nu poate fi un pact sinucigaș!

Curtea a mai statuat că „participarea Republicii Moldova la sisteme colective de securitate, asemenea sistemului de securitate al Națiunilor Unite, operațiuni de menținere a păcii, operațiuni umanitare, etc., care ar impune sancțiuni colective împotriva agresorilor și infractorilor de drept internațional, nu este în contradicție cu statutul de neutralitate”. (…) „Statutul de neutralitate nu constituie un obstacol în politica de apărare a Republicii Moldova. O interpretare prea restrictivă, care ar limita foarte mult posibilitățile de apărare, ar fi un handicap pentru Moldova și pentru locuitorii ei”. Scopul neutralității este, potrivit Curții, de a spori securitatea și nu de a limita capacitatea de apărare. „Statul neutru are dreptul la legitimă apărare individuală și colectivă împotriva unui atac armat îndreptat contra suveranității și integrității teritoriale a statului”, se arată în interpretarea Curții.

Autorii sesizării (deputații PL) invocă pericolul agresiunii militare a Rusiei în Georgia (2008) și Ucraina (2014) și susțin că Republica Moldova trebuie să renunțe la statutul de neutralitate și să adere la NATO, în caz contrar, riscă să-și piardă independența și suveranitatea.

„În cazul unei amenințări în adresa unor asemenea valori fundamentale constituționale precum independența națională, integritatea teritorială sau securitatea statului, autoritățile Republicii Moldova sunt obligate să ia toate măsurile necesare, inclusiv de ordin militar, care i-ar permite să se apere eficient împotriva acestora”, se mai arată în hotărârea Curții Constituționale. Potrivit acesteia, „statutul de neutralitate nu împiedică Republica Moldova să uzeze de toate mijloacele pe care le are la dispoziție, pentru a se apăra în mod militar împotriva oricărui agresor și pentru a preveni orice act incompatibil cu neutralitatea sa”.

De ce a apărut „neutralitatea” în Constituție?

Curtea Constituțională a mai explicat că „neutralitatea Republicii Moldova este strâns legată de contextul istoric – ocupația militară a zonei de Est a țării fiind un factor determinant în proclamarea neutralității în Constituție". „Din punct de vedere istoric și constituțional, neutralitatea nu a fost niciodată un scop în sine, ci mai degrabă un instrument, între multe altele, care să permită Republicii Moldova să-și atingă adevăratele obiective: retragerea trupelor străine de pe teritoriul său și consolidarea independenței și restabilirea integrității teritoriale”, se mai arată în Hotărârea citată a Curții.

Statutul de neutralitate al Republicii Moldova nu a fost confirmat în cadrul ONU, nici un stat nu a recunoscut neutralitatea Republicii Moldova și nu există garanții internaționale ale acestui statut (așa cum există, de exemplu, în cazul Austriei).