O insulă divizată – conflictul din Cipru durează de 35 de ani

De facto cele două părţi ale Ciprului există din 1983, dar divizate sunt din 1974 în urma unei intervenţii militare turceşti în reacţie la un puci care a avut loc în Grecia.

În 1974 preşedintele cipriot Macarios a fost alungat de la putere în urma unei lovituri de stat încurajate de junta militară de la Atena. Planificată era alipirea insulei la Grecia. Atunci însă guvernul de la Ankara a ordonat armatei să invadeze insula în scopul protejării minorităţii turce din nord. Autorităţile turceşti invocau constituţia Ciprului, în care trei state erau declarate puteri garante: Marea Britanie, în calitate de fostă putere colonială, Grecia şi Turcia, pe post de protectori ai celor două etnii, locuitoare ale insulei.

Scindarea definitivă s-a petrecut în 1983, când turcii au proclamat nordul insulei drept stat suveran. Această entitate nu este recunoscută nici astăzi la nivel internaţional. În 1990 partea grecească, sudică a insulei, recunoscută internaţional sub denumirea de Republica Cipru,a cerut să fie admisă în UE. Cererea a fost aprobată de oficialii de la Bruxelles în 1993, cu condiţia ca insula să se reunifice mai întâi.

Scindarea însă a rămas în vigoare, fiindcă aşa-numitul Plan Annan, al fostului secretar general al ONU, a fost respins prin referendum în 2004 de etnicii greci. Dacă iniţial adversar al unificării a fost preşedintele autoproclamatei Republici turceşti a Ciprului de Nord, Rauf Dentaş, după ce acesta a fost înfrânt în alegeri, a urmat un moment de destindere, pentru ca apoi planul Annan să fie torpilat de Tassos Papadopoulos, preşedintele părţii elene.

Chiar dacă speranţa într-o reunificare rapidă a trebuit să fie abandonată, republica cipriotă elenă a fost primită în UE, mai ales fiindcă Grecia anunţase că se opune prin veto penultimului val de aderare la UE. Totuşi din februarie 2008 perspectiva reunificării a redevenit actuală, de când Papadopoulos a pierdut alegerile în partea elenă a Ciprului. Urmaşul său, comunistul reformat Dimitris Christophias, a anunţat o nouă iniţiativă în acest sens. De atunci Christophias şi noul lider al turcilor ciprioţi, Mehmet Ali Talat, au avut aprox. zece întrevederi. Problemele care persistă până astăzi sunt: retragerea celor 35.000 de militari turci, staţionaţi în nord şi viitoarea formă statală. Grecii favorizează o federaţie, cu un guvern central, în timp ce turcii pledează pentru o alianţă de state cu două guverne, mai mult sau mai puţin independente.