O eroare capitală | România | DW | 12.12.2013
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

O eroare capitală

Dacă George Becali a putut trece drept o propunere picantă, numirea lui Lucian Bolcaş la Curtea Constituţională va părea o declaraţie ideologică ostilă faţă de întregul program de modernizare.

Există mai multe feluri de a greşi când numeşti pe cineva la Curtea Constituţională. De pildă să numeşti foşti militanţi politici ca premiu pentru întreaga carieră sau să propui oameni insignifianţi care să-ţi urmeze docil instrucţiunile. Acestea au fost erorile cele mai frecvente, provocate de intenţia de a controla politic organismul care a dobândit după 2003 o importanţă covârşitoare.

Dar USL se pregăteşte să comită o eroare nouă, mult mai gravă decât toate celelalte. A numi la Curtea Constituţională un om competent şi cu gândire personală pare a fi idealul, dar atunci când ideile sale sunt nocive, calităţile se transformă în defecte. Aminitiţi-vă de exemplu de C.V. Tudor sau Adrian Păunescu pe vremea în care activau în Senat. Erau cei mai buni vorbitori de limbă română şi cei mai buni oratori parlamentari, dar elocinţa nu edifica, ci producea confuzie şi tulburare. Felul în care exaltau ei partea regresivă şi gregară a poporului român în dauna forţelor sale creatoare, resentimentul profund faţă de lumea din jur percepută ca fundamentală ameninţare, xenofobia încrustată în genă ca reflex de apărare, toate acestea transformau elocinţa în otravă. Ani de zile România a patinat pe ambiguitatea dintre patriotism şi naţionalism, noţiuni care împărtăşesc ceva comun, dar care se separă la un moment dat radical.

Lucian Bolcaş a fost militant PRM şi a fost exclus dintr-un pur capriciu al lui C.V. Tudor, fără nicio legătură cu opţiunile sale doctrinare. De altfel din acel moment PRM a intrat pe o pantă coborâtoare tot mai abruptă. Prin urmare candidatul PSD pentru locul vacant de judecător la Curtea Constituţională a rămas neschimbat: "Cum sunt ce-am fost, voi fi ce sunt" cum îi place lui însuşi să spună printr-un citat din Nichifor Crainic. Nici PSD nici PNL nu vor trebui să se mire atunci când candidatul lor va surprinde lumea cu ideile sale.

O doctrină în sensul deplin al cuvântului nu poate fi desprinsă din declaraţiile sau articolele publicate. Dar am putea cita câteva pasaje cu relevanţă pentru temele politice actuale: ”Garantul supremaţiei Constituţiei, garant al fundamentului democratic al ţării, Curtea Constituţională a admis punctul nostru de vedere privind absurdele sume oferite cadou nedemnului fost rege Mihai, considerând că, în România cetăţenilor egali, nu se poate da o lege pentru îmbogăţirea unei singure persoane, declarând neconstituţionalitatea ei.” (Lucian Bolcaş, Jurnalul Naţional, 19 decembrie 2005). Sună ca o diatribă legionară la adresa lui Carol al II-lea. Acelaşi democratism popular, acelaşi dispreţ faţă de valorile mai presus de viaţa de rând. De fapt Lucian Bolcaş nu este cu adevărat un simpatizant legionar. El este un adept al mareşalului Antonescu, pe care îl consideră victimă a regelui în urma loviturii de stat din 23 august 1944.

Dar tema centrală a fostului deputat PRM, Lucian Bolcaş, rămâne Transilvania. Chestiunea maghiară este terenul pe care toate partidele de aceeaşi factură şi-au exersat de regulă naţionalismul: ”Erijându-se - în numele secuilor şi maghiarilor - în stăpân al unor pământuri, păduri şi ogoare, ba chiar al păsărilor care cântă în aceste păduri, domnul viceprim-ministru al Guvernului României uită că toate acestea sunt sub suveranitatea statului naţional unitar român. Îndemnul său la fructificarea stăpânirii a fost un îndemn absolut direct la desprinderea acestor teritorii româneşti din statalitatea noastră unitară. (...) Va trebui ca viceprim-ministrul Guvernului României să se prezinte în faţa Parlamentului pentru a da socoteală întregului popor român pentru gravele jigniri aduse de o oficialitate a statului sau. Şi să răspundă româneşte, căci aceasta este pâinea pe care o mănâncă. Este pâinea României, pâinea noastră cea de toate zilele ”. (Lucian Bolcaş, Jurnalul Naţional, 11 februarie 2006).

Naţionalizarea pâinii sună şi a vechi şi a nou, căci poate trimite la lirismul naţional de la începutul secolului trecut, dar şi la perioada mai recentă a regimul comunist. Lirica aceasta naţională infuzată cu un creştinism scos din context va putea provoca însă mari probleme când se va converti în idee politico-juridică.

Cu siguranţă că nu există un domeniu mai sensibil la aceste idei generale decât cel al constituţionalităţii. Nutrit cu sentimentul ”pâinii româneşti” judecătorul constituţional va respinge orice proiect de descentralizare administrativă care ar veni în întâmpinarea maghiarilor şi de fapt orice proiect de descentralizare, suspect din principiu. Este de presupus că, în general, o asemenea orientare ideologică va ridica obiecţii la orice politică menită să aducă atingere unei suveranităţi anacronice.

USL se pregăteşte să comită o gravă eroare, una care va apăsa asupra întregii legislaturi şi chiar dincolo de ea. Dacă George Becali a putut trece drept o propunere picantă, numirea lui Lucian Bolcaş la Curtea Constituţională va avea o altă greutate şi va fi înţeleasă ca o declaraţie politico-ideologică alarmantă prin direcţia ei regresivă.