O cădere în gol

Avocatul Poporului a hotărât în cele din urmă să atace Ordonanța guvernului la Curtea Constituțională, admițând că Președintele Iohannis avusese dreptate indicându-i existența unui precedent favorabil. Prin urmare obiecția sa cu privire la limitarea legală a fost înlăturată. Răspunderea cade de aici înainte exclusiv asupra Curții. Victor Ciorbea a invocat mai multe argumente, referindu-se, pe de o parte, la inexistența ”urgenței”, iar pe de alta, la aspecte de conținut printre care și tema abuzului în serviciu. Nu vom insista asupra lor.

Cert este că sesizarea Avocatului Poporului este cea mai bună, dacă nu singura, cale procedurală care ar putea duce la invalidarea ordonanței. Președintele Klaus Iohannis, după ce explorase alte posibilități, înaintase el însuși o sesizare invocând existența unui conflict între puterile statului. Judecând însă după precedentele existente, acest lucru nu ar fi dus la invalidarea actului aflat acum în discuție. Prin urmare Avocatul Poporului, singura instituție investită să atace ordonanțele de urgență ale guvernului, a rămas indispensabil.

În treacăt fie spus, se vede încă o dată că problema ordonanțelor de urgență ar trebui să fie rezolvată într-un sens cuprinzător, căci ele par să fie elementul cel mai greu controlabil din activitatea statului. Această legiferare prin execpție permite cele mai multe abuzuri.  Iar dacă Avocatului Poporului, numit de o majoritate politică, nu semnalează abuzul, nimeni altcineva nu o mai poate face. E chiar cazul de acum, când toată lumea dădea din colț în colț și nu știa ce să mai facă. Președintele, CSM, Procurorul general, cu toții căutau căi de atac fără să reușească cu adevărat. Criza va trece, dar problema va rămâne. Cu altă ocazie Comisia de la Veneția a analizat pe larg situația ordonanțelor de urgență din România și pe cea a Avocatului Poporului și a propus câteva căi de urmat, printre care și posibilitatea ca ordonanțele să poată fi atacate inclusiv de membrii Parlamentului. E adevărat că, la limită, opoziția ar putea bloca guvernul complet, reclamând toate ordonanțele, dar situația de acum e cel puțin riscantă.

Nu știm dacă Victor Ciorbea are convingerea intimă că sesizarea este corectă, dar cu siguranță că a înțeles oportunitatea ei. Protestele din stradă care continuă cu o energie fără precedent în ultimul deceniu și izolarea politică a României pe plan internațional impuneau o acțiune. Discuția despre detaliile ordonanței, despre cât de legal ar fi un aspect sau altul nu își mai au pur și simplu rostul. Ce mai contează acum când toată lumea vuiește că ședința de guvern nu a fost la ”miezul nopții” ci la 9 seara? De aceea conferința de presă de ieri a lui Liviu Dragnea și a premierului Grindeanu a fost pur și simplu o stranie formă de orbire politică. Militanții și simpatizanții PSD ar avea cele mai multe motive să fie dezamăgiți de reacția celor doi, căci ei au condamnat Guvernul la moarte. Deocamdată la moarte morală. Guvernul Grindeanu, chiar dacă toată tensiunea s-ar resorbi în mod miraculos și viața și-ar urma cursul ca înainte, nu se va mai bucura de prezumția de respectabilitate care stă la baza autorității guvernamentale. Bănuiala doar că ordonanța ar fi menită să-l ajute pe șeful PSD a aruncat în aer întregul eșafodaj. Iar în cursul conferinței de presă de joi, Liviu Dragnea nu a risipit, ci a întărit impresia că ordonanța conține aspecte care se referă și la propria sa situație. Pecetea a fost pusă și Grindeanu s-a legat solidar cu Dragnea în aceeași soartă.

Prin urmare situația e pentru acest guvern fără ieșire. E ca și cum am asista la o cădere în gol care durează suficient de mult, încât să mai purtăm o conversație și să ignorăm, pe moment, deznodământul.

Horațiu Pepine