1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

O alta globalizare

Petre M. Iancu
14 mai 2020

Se deschid granitele? Perfect. Va fi insa nevoie de-o alta globalizare pentru rezolvarea crizei corona si evitarea altora, ca a romanilor exploatati la sange in Germania, ori a maternitatilor afgane aruncate in aer.

https://p.dw.com/p/3cEDc
Un culegator de sparanghel
Imagine: picture-alliance/dpa/M. Schutt

Hat departe, in vindecari aparent miraculoase si intr-un vaccin elaborat la Oxford, pare a se fi ivit o lumina in tenebrele coronei. Si nu putini europeni, satui de izolare, saluta fara rezerve deciziile privind redeschiderea treptata a frontierelor Batranului Continent. Farmecul sau, nu in ultimul rand pentru esteuropenii traumatizati de Cortina de Fier si de granicerii regimurilor comuniste, fusese ani la rand imposibil de disociat de lipsa de controale securiste la granitele sale.

Plini de speranta receptioneaza multi si informatiile privind progresele medicale realizate in lupta impotriva virusului ucigas. O stire de la Universitatea Oxford reluata de un ziar britanic anunta eventualitatea intrarii in productie, la jumatatea lunii iunie, a unui vaccin anticorona a carui testare pe oameni ar fi inceput acum o luna.

Alta informatie, originara de la universitatea Cardiff, care ar putea fi gargara daca se ia in serios un avertisment al OMS, potrivit caruia "nu exista dovezi ca apa de gura protejeaza impotriva infectiei cu corona", descrie presupusa virtute a unor lichide distrugand invelisul de lipide al virusului in timp ce clatesc cavitatile bucale.

Intrucat se intrezaresc la capatul occidental al tenebrosului tunel al crizei timide raze de lumina, optimismul pare a nu mai putea fi ucis. Nu il omoara in randul multora nici mesagerii de stiri proaste (de pilda despre China comunista care, potrivit politiei federale americane, incearca sa fure rezultatele studiilor privind vaccinul, ori despre eventualitatea, evocata de un oficial al OMS, ca infectia, precum HIV, sa nu ne mai paraseasca in veci).

Optimismul pare, totusi, pretutindeni, ceva mai putin justificat decat precautia. In Germania abia criza Covid si contaminarile in masa au atras atentia nemtilor asupra exploatarii la sange a muncitorilor straini. De pilda a romanilor. Nu in ultimul rand a celor trudind pe branci in macelarii, cate 10 sau 12 ore pe zi.

Ca acesti robi moderni presteaza pe bani putini din care platesc prea multi ca, din cruzime, din lacomia patronilor si proprietarilor si intru scaderea la nivel competitiv pe plan global a pretului produselor de carne, sa fie cazati in conditii realmente inumane, se stie de mult. Ori ar fi trebuit sa se stie.

De ce atunci s-a tacut ani la rand, asurzitor, in fata acestui spectacol al degradarii sistematice a fiintelor umane? De ce abia azi se indigneaza nemtii? Romanii nu sunt singurii napastuiti, desigur. Dar unde au fost oare, in ultimii 30 de ani, nu doar politicienii germani care ar fi trebuit sa ia masuri, ci si lobby-ul politic romanesc al muncitorilor exploatati?

Unde au fost ambasadorii Romaniei, de la un Lazar Comanescu la Emil Hurezeanu? Dar ministrii de externe ai Romaniei pesedisto-postcomuniste, de la turnatorul securist Marga, la un Corlatean si Melescanu si de la un Lazar Comanescu, la acelasi Melescanu si la Bogdan Aurescu? Nu i-a interesat chestiunea? Dar oare ce i-o fi interesat? Mentinerea cleptocratiei la putere? Propria cariera, pensie si chivernisire? 

Si unde au fost reportajele despre mizeria in care muncesc si traiesc macelarii Romaniei la televiziunile profesioniste de non-stiri, specializate in indignare nationalista, in raspandire de fake-news, dezinformare, propaganda?

Exista si ceva mai rau? Da, din pacate. Mai crunta decat orice este situatia in rasarit. Afganistanul asaltat de islamismul de epoca de piatra al "Statului Islamic" si al talibanilor a redevenit scena unor crime de o barbarie indescriptibila. Ororile nu se opresc la bebelusi sfartecati impreuna cu mamicile care-i alaptau intr-o maternitate afgana aruncata in aer de fundamentalisti, probabil chiar de catre combatantii talibani ai liderilor cu care America lui Trump a crezut util sa incheie un acord de retragere a trupelor Statelor Unite.

Serios? Chiar cred oficialitatile din Washington ca-si pot transpune linistite programul neoizolationist? Ca indiferenta mai este o optiune? Chiar cred diplomatii europeni ca au facut bine sa-i paraseasca la greu pe americani si impreuna sa lase Asia la cheremul teroristilor islamisti si al Chinei comuniste, asa cum au lasat Ucraina si Moldova sub cizma ruseasca, Turcia si Siria la dispozitia unor tirani ca Erdogan, Khamenei si Assad, ori Europa ex-comunista sub controlul cleptocratiilor de la Bucuresti si Budapesta?

Oare de cata sfanta nerusinare mai e oare nevoie in state membre ale NATO si ale UE spre a se pretinde ca, in lumea globalizata, ne putem vedea linistiti de egoismele noastre si continua imperturbabil comertul nostru cu varii tiranii sinistre, intrucat barbariile, crimele si nelibertatea din est nu afecteaza excesiv omenia, democratia si statele de drept din vest?