Numirea noului preşedinte al Băncii Mondiale

Preşedintele Bush a anunţat oficial numirea, precizînd că: „Bob Zoellick ştie că există un miliard de bărbaţi, femei şi copii care sunt nevoiţi să trăiască cu mai puţin de un dolar pe zi şi se simte dator să facă ceva împotrivă.“Urmează ca alegerea lui Bush să fie confirmată şi de prezidiul Băncii Mondiale.

Spre deosebire de predecesorul său, expert în probleme de apărare, Paul Wolfowitz, forţat să demisioneze în urma unei afaceri de nepotism, Zoellick are multă experienţă în probleme de politică externă şi economică. Presa a scris despre el că a căutat să se definească drept “ţarul american al globalizării“.

Robert Zoellick are o biografie impresionantă. Sub primul preşedinte Bush el a fost consilier în Ministerul de externe condus la vremea aceea de James Backer. El a jucat un rol important şi la convorbirile doi plus patru şi în reunificarea Germaniei, fiind decorat de către guvernul federal cu Crucea de merit. Sub actualul preşedinte Bush, absolventul prestigioasei universităţi Harvard a fost însărcinat cu probleme comerciale. El a negociat şi primirea Chinei şi Taiwanului în Organizaţia mondială a comerţului şi a iniţiat Runda Doha.

Ca viceministru de externe a avut sub ordinea sa 55.000 de salariaţi . Zoellick s-a angajat şi pentru problemele Africii. Acum el trebuie să - şi dovedească talentul de a conduce o asemenea instituţie birocratică, cum este Banca Mondială. El se va putea baza însă pe sprijinul Consiliului executiv şi al prezidiului băncii, ceea ce nu a fost cazul de la bun început cu Wolfowitz, considerat a fi fost omul nepotrivit la locul nepotrivit. De data aceasta Bush a făcut o alegere bună, după cum a apreciat şi ministrul de externe german Steinmeier.

In Germania Zoellick a rămas cunoscut pentru angajamentul său în reunificarea ţării. El nu este în tabăra conservatoare un reprezuentant al liniei dure ,cum este cazul lui Wolfowitz,promotorul războiului din Irak şi nu are pretenţii că ar deţine adevărul absolut. El este un conservator liberal pragmatic, continuînd să promoveze principiul politic al lui James Baker că „ trebuie să vorbeşti şi cu duşmanii“.

Noul preşedinte al Băncii Mondiale trebuie să inuagureze o nouă eră, schimbînd radical structura băncii. El trebuie să aibă grijă ca banca devenită un institut de credit pentru ţările corupte, care prin construcţia de baraje şi şosele contribuie de multe ori la îmbogăţirea a unor politicieni locali să-capete o altă faţa. Banca mondială va fi orientată pe viitor mai mult spre combaterea sărăciei şi nu atît pe oferta de credite.

Ţările asiatice nu sunt suficient reprezentate la Banca Mondială. Dacă tinerele puteri economice ,ca India şi China nu vor primi mai mult drept de codecizie, Banca nu va putea să reflecta realitatea politică mondială. Modificarea radicală a institiţiei cu 10.000 de salariaţi reprezintă un risc, dar totodată şi o mare şansă pentru noul şef al Băncii Mondiale.